Colindatul cu țurca, un ritual arhaic de iarnă păstrat în satele montane ale Transilvaniei
foto: Centrul de Cultură Augustin Bena Alba
În regiunile montane ale Transilvaniei, colindatul cu țurca a fost cândva unul dintre cele mai spectaculoase obiceiuri tradiționale de iarnă. Practicat odinioară în numeroase sate, acest ritual arhaic mai este astăzi păstrat doar în câteva localități, precum Uioara de Jos (Ciunga), Biia, Hăpria, Ghirbom și Straja.
Dintre acestea, Straja se remarcă prin trăsături ritualice unice, mai ales prin uciderea și înmormântarea simbolică a țurcii, desfășurate în prima zi a noului an.
Măști, costume și roluri ritualice
Potrivit documentației din volumul „Obiceiuri și tradiții din județul Alba”, măștile purtate în cadrul acestui obicei sunt bogat decorate cu elemente specifice folclorului tradițional: brâie, cingători, mărgele colorate și alte podoabe. Costumele sunt lucrate cu multă migală, reflectând statutul ceremonial al ritualului.
La așa-numita „gazdă a țurcii”, tinerii din ceată, ajutați de bătrâni care au practicat obiceiul în tinerețe, dar și de fetele satului, se ocupă de împodobirea țurcii. Din rândul tinerilor este ales doar vornicul, în timp ce celelalte roluri – casierul, colăcarul și muzicanții – sunt îndeplinite, de regulă, de persoane mai în vârstă, cunoscătoare ale tradiției.
Colindul prin sat
Colindătorii pornesc de la casa țurcii și cutreieră gospodăriile satului, respectând regula nescrisă ca nicio casă să nu rămână necolindată. Prezența cetei aduce binecuvântare, belșug și protecție pentru anul ce urmează, iar jocul și muzica dau viață comunității în zilele de sărbătoare.
Uciderea și înmormântarea țurcii
Momentul culminant al ritualului are loc în dimineața zilei de 1 ianuarie. Țurca este „ucisă” simbolic de un bărbat din sat care se ascunde și, în momentul în care o vede dansând, trage un foc de armă, semn al morții acesteia. Tânărul care a jucat rolul țurcii cade la pământ și apoi fuge, pentru a nu fi prins.
Urmează ritualul înmormântării, care conferă obiceiului un caracter solemn. Țurca este purtată pe brațe până la casa gazdei, unde este plânsă de ceata colindătorilor, iar un preot oficiază o slujbă. Timp de două sau trei zile, țurca rămâne „ca un mort”, pentru a respecta rânduiala tradițională. La final, tinerii o dezbracă de podoabe și returnează piesele împrumutate sătenilor.
Simbolul unui nou început
Uciderea și înmormântarea țurcii simbolizează sfârșitul anului vechi și începutul unui nou ciclu al vieții, o moarte ritualică urmată de renaștere. Acest obicei complex reflectă legătura profundă dintre comunitate, timp și natură și rămâne una dintre cele mai impresionante expresii ale patrimoniului cultural imaterial transilvănean.
