Schimbul de năfrămuțe, un simbol al dragostei în satul de altădată
foto arhiva CJCPCT Cluj
Înainte de nuntă, la trei zile după tocmeală sau pețit, în satul clujean Strâmbu avea loc „credința”. Obiceiul se desfășura la casa viitoarei mirese, în prezența părinților, a nașilor și a neamurilor apropiate.
Fata îi dădea feciorului o „năfrămuță” (batistă), cusută cu mâna ei. Și feciorul îi oferea fetei tot o năfrămuță, dar cumpărată din târg sau de la bold (magazin sătesc).
Schimbul de năfrămuțe echivala cu declarații reciproce de dragoste, întărite câteva zile mai târziu în biserică, de preotul satului. Acesta, în prezența nănașilor, „îi credința pe miretei”.
„Batista era oferită de fete feciorilor pe care-i îndrăgeau. Le decorau cu dantelă (cipcă) şi coseau într-un colţ numele lor, sau alte elemente decorative”, spune Potra Ana din Bologa, jud. Cluj.
