Biserica de lemn din Gârda de Sus, datată în 1792, îmbinarea ideală de credință, artă și tihnă
sursă foto: Țetcu Mircea Rareș / ro.wikipedia.org
Biserica de lemn din Gârda de Sus, comuna Gârda de Sus, județul Alba, datează din anul 1792. Are hramul „Nașterea Sf.Ioan Botezătorul”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice.
La confluența Arieșului cu Gârda Seacă, de o parte și de alta a văii, se găsește comuna Gârda de Sus, punct important de pornire a unor trasee turistice, ce se îndreaptă spre cabană și ghețarul Scărișoara, vf. Bihor, peștera și ghețarul de la Vârtop.
Amplasată lângă șoseaua Câmpeni-Arieșeni, în vecinătatea centrului localității, biserica de lemn „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” impresionează prin silueta marcată de turnul cu coif înalt. Construit după un plan dreptunghiular, cu altarul pentagonal decroșat, fără pridvor, edificiul ridicat din lemn de brad, tencuit la exterior, surprinde prin rafinamentului decorului de arhitectură sculptat. Ancadramentul ușii situate pe latura vestică a pronaosului, consolele laturii vestice, golurile în acoladă cu colțuri, spre altar, vădesc măiestria meșterului care a ridicat biserica în 1792. Pronaosul este tăvanit și consolidat prin două șiruri de stâlpi. În pronaos se observă intervenția de amplificare a laturilor de nord și sud. Naosul poartă o boltă semicilindrică de scândură, iar în altar bolta semicilindrică se racordează la pereți, printr-o semicalotă.
„Icoană și lemn pictat. E ceea ce definește interiorul bisericuței, autor fiind legendarul pictor Simion Silaghi, originar din Abrud, care a activat vreme de mai bine de 60 de ani. În cazul bisericii din Gârda de Sus, însă, Silaghi nu a lucrat singur. L-a luat alături pe fiul său, Gavril, după cum indică și inscripția de pe tâmpla bisericii: „această sfântă biserică s-au întemeiat la anul 1792 și s-au zugrăvit la anul 1804, cu cheltuiala poporului […], împărat fiind Franțiscus al doilea, protopop Gavril Ighian, popă Todoraș Pașca, zugraf Simeon Silaghi de Abrudbanea, Gavriil Silaghi zugraf”. Așadar, tată și fiu, rânduiți să zugrăvească sau, mai bine zis, să-și împartă spațiul de lucru a ceea ce însemna, la 1804, zugrăvirea bisericuței de lemn de la Gârda.
Iar împărțirea s-a făcut așa: experimentatul Simion și-a păstrat pentru sine absida altarului, tâmpla, arcul de triumf și peretele nordic al navei, restul rămânând în seama tânărului său fiu, care se afla poate pentru prima dată în fața unei atât de importante provocări. Diferența calitativă între cei doi artiști este ușor vizibilă, iar ampla implicare a lui Gavril face mai ușor de înțeles de ce tematica abordată este atât de restrânsă. Practic, întregul program iconografic specific naosului este redus la figurile Evangheliștilor, înfățișați câte doi pe un perete, împreună cu simbolurile caracteristice, și la ciclul Patimilor lui Iisus, care ocupă registrul inferior.
În compensație, pe arcul de triumf sunt reprezentate Fericirile, o adevărată „marcă” a atelierului de pictură de la Abrud, iar pictura tâmplei, pe trei registre, oferă un spectacol vizual inedit pentru această componentă a bisericii: în partea de sus, pe un fundal arhitectonic sofisticat, are loc scena Răstignirii; dedesubt, sub arcade, stau Apostolii, avându-l în mijloc pe Iisus, iar partea inferioară este împărțită în cinci casete, în care se află reprezentate Duminica tuturor sfinților, Pogorârea Sfântului Duh, Înălțarea lui Iisus și Pogorârea la iad. În caseta din mijloc a fost decupată o fereastră circulară, pentru a spori lumina lăsată să pătrundă în altar. În funcție de această ferestruică este ordonată și compoziția, o adevărată metaforă a Mântuirii: practic, golul ferestrei este transformat într-un fel de cârmă de corabie, în jurul căreia stau patru personaje: părinții Fecioarei Maria și cei ai lui Ioan Botezătorul” arată Florian-Rareș Tileagă pentru viziteazaalbaiulia.ro
