Claca la culesul mălaiului, o tradiție a întrajutorării în satele din Transilvania
Culesul porumbului a reprezentat dintotdeauna, în lumea satului tradițional, mai mult decât o simplă muncă agricolă de toamnă. Era un prilej de întrajutorare, de solidaritate comunitară și, totodată, de sărbătoare.
În Câmpia Transilvaniei, unde porumbul era cultivat pe suprafețe întinse și devenise simbol al belșugului, oamenii apelau la clacă – o formă veche de colaborare între săteni. Membrii comunității se adunau pentru a lucra împreună în folosul unei gazde: fie un gospodar mai înstărit, fie un vecin aflat în nevoie. Prin această mobilizare, munca grea a câmpului se termina mai repede și cu mai puțin efort individual.
La final, gazda răsplătea ajutorul cu mâncare și băutură, iar claca se transforma într-o adevărată sărbătoare. Muzica, jocul și veselia, însoțite de ceterași, făceau ca osteneala să fie uitată, iar legăturile dintre oameni să se întărească.
Astăzi, aceste obiceiuri nu au rămas doar în memoria satului, ci sunt readuse în atenția publicului prin activități culturale. Centrul de Cultură și Artă „Tradiții Clujene” organizează spectacole și evenimente care ilustrează frumusețea și valoarea patrimoniului rural, pentru ca generațiile de azi să redescopere farmecul tradițiilor de odinioară.
Claca la culesul mălaiului rămâne astfel un simbol al solidarității rurale, dar și o dovadă a felului în care comunitatea tradițională știa să transforme munca în prilej de bucurie.
