Festivalul Toamnei, succes uriaș la Cluj: Organizatorii estimează între 15.000 și 20.000 de vizitatori în două zile!
Miros de must, silvoiță fiartă încet, palanețe și plăcinte, brânzeturi, miere, legume culese din gospodăriile Clujului, cai, căruțe și copii alergând prin fân. Pentru două zile, în 3 și 4 octombrie, Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca a devenit o uriașă piață a satului transilvănean, iar în centrul Festivalului Toamnei au stat oamenii care produc: fermieri, mici procesatori, apicultori și meșteșugari veniți să-și vândă direct marfa și să le arate clujenilor câtă muncă există în spatele unui borcan cu miere, al unei bucăți de brânză sau al unei lădițe cu legume. Dimensiunea evenimentului a depășit ediția precedentă, organizatorii estimând că, pe parcursul celor două zile, prin festival au trecut între 15.000 și 20.000 de oameni. Cifra reprezintă deocamdată o estimare a organizatorilor, bilanțul oficial final al ediției 2026 nefiind încă publicat.
Saltul este important dacă raportăm ediția actuală la cea precedentă. Consiliul Județean Cluj anunța înaintea evenimentului că ediția din 2025 reunise peste 5.000 de vizitatori și aproape 60 de producători și meșteșugari, în timp ce alte relatări despre ediția precedentă indicau peste 8.000 de participanți. Pentru 2026, organizatorii anunțaseră inițial peste 50 de producători locali autorizați, însă relatările realizate de la fața locului au vorbit despre o participare ajunsă în jurul pragului de 100 de producători. Indiferent de diferențele dintre cifrele preliminare și cele comunicate în timpul festivalului, imaginile celor două zile și fluxul constant de vizitatori au arătat că Festivalul Toamnei a crescut considerabil și că formula aleasă de organizatori — producător local, gastronomie, animale, meșteșuguri, activități pentru copii și atmosfera satului tradițional — a reușit să atragă un public mult mai larg.
Meritul organizatorilor (Asociația Despărțământul ,,ASTRA” Câmpia Turzii, împreună cu Asociația Meta Urban Cluj-Napoca, Asociația „Flori de Sare” Cojocna și Asociația Meșterilor Populari Clujeni, în parteneriat cu Consiliul Județean Cluj, Muzeul Etnografic al Transilvaniei și Parcul Industrial TETAROM, și este sprijinit de: EnergoBit, VINCI Energies, S. Electrica Furnizare S.A., Electrogrup, Rivus Cluj și PP Protect Security S.R.L.) este cu atât mai important cu cât Festivalul Toamnei nu a fost construit ca un simplu șir de tarabe. Parcul Etnografic s-a potrivit aproape natural cu ideea evenimentului: printre gospodăriile tradiționale au apărut standuri cu fructe și legume, lactate, produse din carne, pâine, dulcețuri, murături, miere, preparate apicole, siropuri, zacuscă, obiecte artizanale, haine, bijuterii și jucării, în timp ce zona gastronomică a atras publicul cu langoși, clătite, înghețată și plăcinte. Într-un alt punct fierbea silvoița, copiii puteau lucra cu lutul, se puteau juca în fân, participa la diferite activități sau se puteau apropia de animale. Organizatorii au reușit astfel să transforme un târg de produse într-o experiență de familie și, mai ales, într-o întâlnire directă între oraș și lumea rurală care îl aprovizionează.
Producătorii locali, adevărații protagoniști. De la Jucu au venit legumele unei comunități cu tradiție
Una dintre producătoarele prezente la eveniment a sintetizat partea mai puțin spectaculoasă a acestei lumi: drumul până la tarabă este lung, iar relația cu marile magazine nu este întotdeauna simplă. Întrebată despre concurența cu supermarketurile, aceasta a răspuns că situația „nu este nici grea, dar nici ușoară” și a indicat prețul de achiziție oferit producătorului drept una dintre probleme. Dincolo de ziua în care cumpărătorul vede legumele frumos așezate în lădițe există luni de muncă, de la sămânță până la recoltare și procesarea produselor care nu sunt vândute proaspete.
„Este mult efort, care constă în munca noastră, în timpul petrecut pentru creșterea legumelor, cât și timpul petrecut cu procesarea celor care nu se vând la piață”, a explicat producătoarea.
Printre comunitățile clujene pentru care agricultura, și în special legumicultura, are o tradiție puternică se află Jucu. Surse mai vechi despre agricultura locală consemnează că legumicultorii comunei cultivau aproximativ 290 de hectare și că, pe lângă culturile clasice – ardei, vinete, tomate și varză, au apărut în timp culturi precum broccoli, cerute de piața clujeană.
Primarul comunei Jucu, Valentin-Dorel Pojar, a vorbit la rândul său despre această tradiție și despre schimbarea agriculturii locale, rezumând evoluția comunității printr-o imagine simplă: „De când mă știu, la Jucu se făceau legume. Acum facem și broccoli.” Pentru edil, prezența producătorilor la asemenea manifestări este importantă tocmai pentru că agricultura are nevoie nu numai de producție, ci și de desfacere, iar apropierea de Cluj-Napoca reprezintă unul dintre avantajele agricultorilor din Jucu.
Existența unei tradiții legumicole la Jucu este documentată de mai mult timp. Relatări despre comună arată că producătorii locali au cultivat inclusiv broccoli și varză de Bruxelles, iar apropierea de municipiul Cluj-Napoca a reprezentat un avantaj pentru valorificarea producției. Festivalul Toamnei oferă exact mecanismul care lipsește uneori micilor fermieri: contactul direct cu mii de potențiali cumpărători.
Deputatul de Cluj Remus Lăpușan, unul dintre susținătorii festivalului, a dus discuția dincolo de atmosfera de târg și a legat prezența producătorilor locali de o problemă economică mai largă: cât produce România și cât din consumul intern este acoperit de producția autohtonă „Eu cred că, în primul rând, susținem producătorii locali cumpărându-le produsele. Aici sunt peste 100 de producători locali care au venit cu plăcere. Își prezintă marfa și cred că, până la urmă, ar trebui să ne gândim la un concept mai larg”, a declarat Remus Lăpușan în timpul festivalului.
Parlamentarul a continuat argumentul punând accentul pe producția internă: „Noi acum, în România, ne bazăm toată creșterea economică pe care o mai avem pe baza consumului, ori cred că trebuie să trecem pe o creștere economică bazată pe producție românească.”
Ideea capătă o semnificație concretă printre tarabele din Parcul Etnografic. Pentru un mic producător, miile de cumpărători care ajung direct în fața standului înseamnă nu doar încasări, ci eliminarea unei părți din lanțul comercial dintre fermă și consumator. Cumpărătorul poate întreba de unde vine produsul, cum a fost cultivat sau preparat, iar producătorul își poate explica direct munca. Oamenii nu aleg doar după preț și aspect, ci pot discuta cu cei care au cultivat efectiv legumele și fructele expuse.
Primarul comunei Cojocna, Anca Marcu, partener în organizarea evenimentului, a remarcat la rândul său numărul mare de familii și diversitatea producătorilor prezenți: „A venit o grămadă de lume și mai ales vedem mulți copii aici, la Parcul Etnografic. Se distrează copiii. Au o grămadă de activități. Mai ales punctul de atracție, până acum, cum am văzut eu, este carul cu bivoli și, bineînțeles, produsele locale pe care le-au adus producătorii din toată zona noastră. Sunt foarte mulți și foarte diversificați și asta mă bucură tare mult”, a declarat Anca Marcu.
Implicarea Cojocnei nu este întâmplătoare. Administrațiile comunale încearcă să creeze punți între producători și piețele unde aceștia își pot valorifica marfa, iar comuna Cojocna a venit la festival inclusiv cu produse mai puțin obișnuite: „Noi, ca și primari, încercăm tot timpul să promovăm producătorii din zonele noastre, din comună în primul rând și apoi din întreaga zonă”, explica Anca Marcu înaintea evenimentului.
Un festival care a crescut spectaculos. Organizatorii estimează 15.000–20.000 de oameni
Dacă estimarea organizatorilor de 15.000–20.000 de vizitatori va fi confirmată și de bilanțul final, ediția 2026 ar marca o creștere foarte puternică față de prima ediție. Înaintea evenimentului, Consiliul Județean Cluj indica pentru 2025 peste 5.000 de vizitatori și aproape 60 de producători și meșteșugari, iar alte materiale de promovare indicau peste 8.000 de participanți. Diferența dintre cifrele comunicate pentru prima ediție arată de ce și bilanțul actual trebuie tratat prudent până la publicarea datelor finale, însă amploarea ediției din acest an este evidentă.
Succesul trebuie legat și de formula organizatorică. În locul unui târg comercial clasic, publicului i-a fost oferită o experiență completă: producători, gastronomie, animale, căruțe, meșteșuguri, gospodării tradiționale și activități pentru copii. Decorul nu a fost unul artificial, pentru că evenimentul s-a desfășurat chiar în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”, printre construcțiile și gospodăriile care păstrează memoria satului transilvănean.
Organizatorii au reușit, practic, să transforme susținerea producătorului local într-un eveniment de masă. Este probabil cea mai importantă reușită a festivalului: fermierul nu a fost împins într-un colț al unui eveniment dominat de scenă și divertisment, ci a devenit personajul principal. Produsele sale, povestea gospodăriei, modul în care muncește și relația directă cu publicul au fost puse în centrul celor două zile.
Festivalul Toamnei vine, de altfel, într-un context în care Clujul încearcă să multiplice evenimentele prin care producătorul ajunge direct în fața consumatorului. Între 18 și 20 septembrie, Zilele Recoltei au adus pe platoul Sălii Sporturilor „Horia Demian” producători agricoli și artizani cu legume, fructe, brânzeturi, produse din carne, miere, dulcețuri, siropuri și produse de panificație. Consiliul Județean prezenta și acel eveniment drept un mecanism prin care cumpărătorii pot achiziționa direct de la cei care cultivă și produc.
Diferența Festivalului Toamnei este însă decorul și dimensiunea de experiență. Parcul Etnografic nu oferă doar spațiu pentru tarabe, ci reconstruiește contextul din care provin multe dintre produsele vândute. Gospodăriile tradiționale, animalele, fânul, meșteșugurile și activitățile pentru copii fac legătura dintre produs și lumea rurală din care acesta provine. Consiliul Județean anunțase încă înaintea festivalului silvoiță, palanețe, plăcinte, brânzeturi, preparate din carne, pâine artizanală, miere, murături, fructe și legume proaspete, siropuri naturale și zacuscă.
Dincolo de cifre, adevărata miză rămâne însă vizibilitatea micilor producători. Pentru două zile, aceștia nu mai sunt furnizori anonimi ai unui produs așezat ulterior pe raft, ci interlocutorii direcți ai cumpărătorilor. Declarația unei producătoare prezente la festival explică poate cel mai bine cât de lung este drumul până la tarabă: „Totul începe de la semănarea semințelor în pământ, răsadurile și îngrijirea lor în solarii și în câmp.”
Festivalul Toamnei a reușit astfel ceva mai dificil decât organizarea unui târg: a făcut ca produsul local să devină pentru două zile o atracție în sine. Miile de familii care au trecut prin Parcul Etnografic au venit pentru atmosferă, animale, gastronomie și activități, dar au ajuns inevitabil în fața producătorilor. Pentru fermierii din Jucu, Cojocna, Ceanu Mare, Apahida, Izvorul Criului și din celelalte comunități ale județului – zonele Dej, Turda, Huedin, Gherla și Câmpia Turzii, tocmai această întâlnire este esențială.
În fond, aceasta este reușita organizatorilor: au apropiat satul de oraș fără să transforme tradiția într-un simplu decor. Au pus producătorul în centru, au creat motive pentru ca familiile să rămână ore întregi în parc și au arătat că un eveniment construit în jurul agriculturii locale poate atrage un public de ordinul zecilor de mii. Pentru producătorii clujeni, adevăratul succes va fi însă dacă oamenii care i-au descoperit în acest weekend îi vor căuta și după ce tarabele Festivalului Toamnei vor fi strânse.
