Iazurile de decantare și halde de steril din Ardeal, ascund metale rare – aur, argint, telur! Chinezii le-ar recupera în 2 ani!
Munții Apuseni, faimoși cândva pentru aurul lor și pentru comunitățile miniere înfloritoare, păstrează și astăzi urmele adânci ale unei epoci industriale apuse. Zecile de iazuri de decantare și halde de steril din zonă, rămase în urma exploatărilor miniere oprite brusc după 2005, sunt percepute în prezent mai ales ca probleme de mediu, dar tot mai mulți specialiști atrag atenția asupra potențialului economic uriaș pe care acestea îl reprezintă.
Închiderea mineritului, salutată la acea vreme de societatea civilă și de activiștii de mediu, a avut ca efect secundar lăsarea în urmă a sute de depozite de deșeuri miniere, multe dintre ele neînchise sau neconsolidate corespunzător. Normele de mediu erau, practic, inexistente în acei ani, iar astăzi poluarea solului, a apelor de suprafață și subterane rămâne o realitate dureroasă în multe zone din Apuseni.
„Metalele și substanțele toxice din aceste depozite devin active în contact cu apa, se infiltrează în pământ și ajung rapid în pânza freatică. De acolo, până în farfuria noastră, calea este scurtă”, avertizează un profesor specialist în minerit.
Paradoxal, ceea ce astăzi reprezintă un pericol poate deveni o resursă economică strategică, dacă este abordat corect. Multe dintre iazurile de decantare și haldele de steril conțin cantități importante de metale rare – aur, argint, wolfram, germaniu, galiu, telur sau chiar pământuri rare – care în trecut nu erau valorificate pentru că nu aveau valoare de piață sau tehnologia nu permitea extracția eficientă: „Aceste metale rare sunt folosite azi în aproape toate industriile de vârf, de la producția de telefoane mobile, la echipamente militare, IT și auto. Alte țări, precum China, recuperează aur și la concentrații de 0,2 grame pe tonă de steril. Ar trebui să învățăm din aceste modele și să aplicăm același principiu.”.
Specialistul subliniază că, înainte de a investi bani publici în închiderea și ecologizarea acestor depozite, România ar trebui să reevalueze economic fiecare sit în parte, în funcție de prețurile actuale ale metalelor și de posibilitățile tehnologice de extracție: „Nu are sens să cheltuim sume uriașe pe ecologizare, fără a analiza mai întâi dacă nu cumva putem valorifica ceea ce există acolo. În multe cazuri, aceste lucrări s-au făcut oricum în trecut fără respectarea normelor tehnice.”
Într-un context în care resursele minerale devin tot mai importante în economia globală, România nu își mai poate permite luxul de a rămâne pasivă. Exploatarea responsabilă a propriilor resurse nu ar însemna doar creștere economică, ci și o contribuție importantă la refacerea lanțului industrial național: „Înainte, exploatam cuprul și îl transformam aici, în țevi, tablă, cabluri. Aveam un lanț economic complet, dar l-am distrus. E timpul să-l refacem – să nu fim doar exportatori de materie primă, ci și producători de valoare adăugată.”
Iazurile de decantare și halde de steril din Apuseni sunt mai mult decât simple urme ale unei industrii închise. Sunt pungi de resurse minerale valoroase, a căror valorificare ar putea însemna nu doar profitabilitate economică, ci și rezolvarea unei probleme majore de mediu. Cu o strategie coerentă, bazată pe realitatea tehnologică și economică actuală, România poate transforma ceea ce astăzi pare un balast al trecutului într-o resursă pentru viitor.
