„Robin Hood” de Brad: povestea lui Totu, haiducul aurului care a terorizat Apusenii și care a evadat din închisoare
În prima jumătate a secolului XX, când minele de aur din zona Bradului se numărau printre cele mai productive din România, Toader Popa, poreclit „Totu”, devenea unul dintre cele mai cunoscute personaje ale Munților Apuseni. Implicat în furturi de aur și jafuri armate, dar prezentat de unii localnici drept un haiduc care îi ajuta pe săraci, Totu a avut un destin spectaculos: condamnare pe viață, evadare din penitenciarul Aiud și moarte violentă, în septembrie 1938.
Bradul interbelic, ținutul aurului și al marilor furturi
În perioada interbelică, Munții Metaliferi reprezentau una dintre principalele regiuni aurifere ale României. Exploatările de la Barza, Musariu, Ruda și din împrejurimile Bradului, administrate de societatea minieră Mica, atrăgeau mii de muncitori și erau cunoscute pentru bogăția zăcămintelor, inclusiv pentru exemplarele spectaculoase de aur nativ. Între 1920 și 1947, minele din zona Bradului au produs peste 75 de tone de aur brut. Numai în 1937, producția a ajuns la aproximativ 5,2 tone.
Prosperitatea mineritului contrasta însă cu sărăcia unor comunități, condițiile dificile de muncă și dezvoltarea unei piețe clandestine a metalelor prețioase. Furturile din galerii și depozite deveniseră o problemă serioasă pentru companiile miniere și autorități.
Totu din Ormindea, spaima exploatărilor miniere
Originar din Ormindea, în apropierea Bradului, Toader Popa, zis „Totu”, a fost asociat cu o grupare specializată în furturi de aur. Printre complicii săi se număra Gheorghe Muntean, poreclit „Papa”.
Acțiunile erau uneori atent organizate. Membrii grupărilor cunoșteau galeriile, sistemele de pază și transportul metalului prețios, folosind informații din interiorul exploatărilor, chei și sigilii falsificate. Aurul sustras era prelucrat clandestin, pentru a-i ascunde proveniența, apoi vândut prin intermediari.
În 1930, autoritățile au cercetat aproximativ 30 de persoane suspectate de implicare în furturile din minele societății Mica. Compania reclama un prejudiciu de circa zece milioane de lei, o sumă uriașă pentru acea perioadă. Ancheta a evidențiat existența unor rețele care includeau atât persoane cu acces la exploatări, cât și intermediari și comercianți ai aurului ilegal.
De ce era considerat „Robin Hood” al Apusenilor
În comunitățile din Munții Metaliferi, Totu avea o imagine contradictorie. Unele relatări locale susțineau că împărțea o parte din bunurile și banii obținuți cu oamenii nevoiași, câștigând simpatia acestora.
Era descris ca un om curajos, greu de prins, care cunoștea pădurile și potecile munților. În jurul său circulau inclusiv legende despre „iarba fiarelor”, o plantă miraculoasă despre care se credea că putea deschide orice lacăt.
Aceste istorii au contribuit la transformarea lui într-un personaj aproape mitic. Totuși, presupusa ajutorare a săracilor și puterile neobișnuite aparțin tradiției orale, nu faptelor demonstrate judiciar. În realitate, activitatea grupării a inclus și violențe grave, soldate cu victime.
Jaful sângeros din 1934, pe șoseaua Deva–Brad
La 14 august 1934, banda lui Totu a organizat o ambuscadă pe șoseaua Deva–Brad, în apropiere de Fornădia, vizând un autovehicul care transporta valori bancare.
Atacatorii au blocat drumul cu un copac doborât, apoi au intervenit cu arme de foc și arme albe. Șoferul Romulus Pădurar a fost ucis, iar alte persoane au fost agresate.
Potrivit presei interbelice, gruparea urmărea să fure aproximativ 160.000 de lei, însă nu a reușit să deschidă caseta în care erau păstrate valorile.
Atacul a provocat o reacție puternică a autorităților și a arătat diferența dintre legenda unui presupus binefăcător și realitatea unui jaf armat soldat cu moartea unui om.
Condamnarea pe viață și evadarea din Aiud
După intensificarea anchetelor, Totu și complicii săi au fost capturați și condamnați la închisoare pe viață.
Toader Popa a fost încarcerat inițial la Târgu Ocna, apoi la penitenciarul Aiud. Deși părea că povestea sa se încheiase, în vara anului 1938 a reușit să evadeze, în împrejurări care au rămas neclare în relatările istorice disponibile.
Fugarul s-a întors în regiunea natală, unde cunoștea foarte bine pădurile, văile și potecile izolate. Timp de aproximativ șase săptămâni, jandarmii l-au căutat prin Munții Metaliferi.
Reapariția sa a alimentat legendele locale, însă pentru autorități era vorba despre un condamnat periculos, evadat după implicarea într-un jaf mortal.
Trădarea și sfârșitul de pe Dealul Ruzii
La 20 septembrie 1938, urmărirea s-a încheiat pe Dealul Ruzii, în apropierea Bradului. Jandarmii au reușit să îl localizeze pe Totu, care a fost împușcat mortal în timpul intervenției.
Potrivit versiunii oficiale a vremii, fugarul ar fi încercat să folosească arma împotriva celor care îl urmăreau.
Descoperirea ascunzătorii sale ar fi fost posibilă datorită informațiilor oferite de o persoană apropiată. Tradiția locală atribuie trădarea lui Gheorghe Muntean, zis „Papa”, fostul său camarad, însă identitatea informatorului nu este stabilită cu certitudine de relatările disponibile.
Crucea de pe deal și legenda aurului ascuns
Potrivit poveștilor locale, Toader Popa a fost înmormântat pe dealul unde fusese împușcat, locul fiind marcat printr-o cruce.
Moartea sa nu a pus capăt legendelor. Una dintre cele mai cunoscute istorii vorbește despre aurul pe care Totu l-ar fi ascuns înainte de capturare, undeva în pădurile Munților Metaliferi. Nu există însă dovezi certe că această comoară a existat sau că ar fi rămas nedescoperită.
Evadarea din Aiud, presupusa trădare a unui camarad și poveștile despre aurul ascuns au păstrat vie amintirea sa în comunitățile din jurul Bradului.
Amintiri din trecut și realitatea dură a mineritului aurifer
Istoria lui Totu reflectă o perioadă în care bogăția minelor din Brad a coexistat cu inegalități sociale, furturi organizate și violență. Exploatările aurifere aduceau prosperitate economică, dar existența unei piețe clandestine a aurului favoriza apariția unor rețele infracționale.
Pentru unii localnici, Toader Popa a rămas un haiduc îndrăzneț, care îi ajuta pe săraci. Pentru autorități, a fost un infractor implicat în furturi și jafuri grave.
La aproape nouă decenii de la moartea sa, „Robin Hood” din Apuseni continuă să fascineze. Povestea lui îmbină fapte documentate, legende despre comori și trădări, dar și o pagină dramatică din istoria mineritului aurifer al României.
