(OPINIE) Voicu Ienci: Pe malul raului Johannis mulge vaca. In apa se vede invers

Pentru romani, presedintele Johannis este si va ramane un personaj care starneste reactii extreme, fie de adulare neconditionata, fie de ura. Sunt prea putini aceia care ridica din umeri cand vine vorba de mandatele sau actiunile ocupantului vremelnic sau actual al palatului si puterii de la Cotroceni.

Perceput ca primarul minune, care redreseaza si pune pe picioare un oras precum Sibiul, domnul Johannis si-a incasat ropotele de aplauze intr-un an, in care urbea dumnealui a devenit capitala culturala europeana, mai mult sau mai putin pe criterii si merite obiective. Dupa stingerea reflectoarelor si demontarea scenei, Sibiul a continuat o existenta mediocra, fiind surclasat in toate topurile de dezvotare de orase precum Clujul sau Oradea.

Pe termen scurt un succes sclipitor si pe termen lung o deziluzie, renumele de primar gospodar l-a folosit spre aspiratii mai mari, incercand sa isi gaseasca, apoi sa isi creeze un vehicul politic potrivit pentru materializarea lor.

A incercat mai intai cu USL, fiind perceput prin sintagma celebra a presedintelui Basescu -eternul „premier de la Grivco”.

Asocierea cu ceea ce, in termeni basisti, insemna mama coruptiei oligarhice, nu l-a ajutat prea mult, fapt pentru care a trebuit sa se reorienteze.

I-a reusit, a facut din doua partide -PNL si PDL, unul singur, transformat in anexa prezidentiala, nereusind niciodata sa il impuna in parlament la un scor mai bun decat al vechiului PDL. A reusit insa, sa castige doua mandate de presedinte sprijinit mai mult de catre cei care ii fusesera candva adversari, purtat pe un val de teama si de mobilizare a dreptei, cu apeluri si raspunsuri eroice ale diasporei revoltate si incolonate la urne, disperata sa nu piarda dreptul la vot. Romanii nu au prea avut de ales si au trebuit sa voteze -mai intai impotriva unui plagiator dovedit cu umbre serioase din tineretea de la Paris, apoi impotriva unei gospodine careia tapajul desuet al coafurii ii depasea mult competenta. Simbolic, dirigintele anost a invins aurolacul din tomberonul parizian si navetista de la Apaca iar poporul roman s-a infrant pe el insusi alegand din oferta de personaje.

Bineinteles, domnul Johannis trebuia sa vina cu proiecte de tara, cu ceva care sa constituie mostenirea mandatelor sale la constructia societatii si a statului. Vremurile au fost cum au fost, au produs ma mult esecuri si un morman de justificari. Argumentele venirii dumnealui la putere au reusit sa se demonteze singure sau cu ajutor prezidential.

Justitia, care isi recuperase handicapul de imagine in vremea fostului presedinte, a esuat in jocul de lumini si umbre al dosarelor inchise sau deschise, franate sau accelerate politic, cu largul concurs al intelighentiei operative cu buton la Cotroceni, sau in dezvaluirea unor personaje si situatii sinistre din sistem.

Prestatia umana proprie a devenit emblematica pentru aroganta si infatuarea celui ajuns, de la paltoane trantite pe capota limuzinei la navete cu girofar cauzatoare de ambuteiaje, de la vacante exotice si epatari pe partia de schi pana la tinutele indraznete, dar neadecvate ale consoartei prezidentiale. Curat „ghinion” sau noroc, dupa caz -depinde de partea gardului celor sase proprietati facute din meditatii, unde te situezi.

Economia, baza prosperitatii unei natiuni inca saraca, vulnerabila si chiar subnutrita, a fost gestionata mereu prin mandatarul PSD, in capul caruia domnul presedinte a marcat mereu palme si castane, cu atitudinea boierului, care isi bate argatul dar nu il schimba pana moare singur.

Prestatia constitutionala a presedintelui a fost paradoxala, de multe ori comica daca nu ar fi fost tragica.

Cu inflexiuni de robot de call-center, domnul Johannis a vituperat, a blamat si a avut reactii viscerale de natura sa cutremure ansambluri institutionale. Altadata a vorbit nimic sau a preferat sa taca, pur si simplu, desi ar fi putut sa spuna cate ceva.

Catarat pe armasarul PNL, cu care si-a urmat drumul si obiectivele electorale, dupa doua mandate castigate l-a vlaguit pana l-a facut  martoaga cu procentele rusinoase de acum.

Realizand ca nu ii va fi suficient pentru obiectivele de politica personala, ajutat de baieti blonzi ca el, cu ochi albastri sau verzi, a dezvoltat in coasta animalului de povara un manz de trap si de parada, pe care tot dumnealui sa se sprijine, fie si cu riscul ca martoaga sa sucombe din lipsa nutretului de simpatie si adeziune.

Manzul s-a demonstrat naravas dar eficient atunci cand a fost incalecat de Ioana d’Arc a justitiei (in traducere fara Google Codruta) in lupta cu dusmanul Dragnea, balaur, zmeu si mama vitrega pe o singura persoana fizica.

Cu doi baieti fara chip, dar destepti, in desagi -Ciolos si Barna, si unul mai prostanac si fara bani de frizer -Nicusor, manzul da din picioare, mananca jaratic in talk-show-uri si sedinte de coalitie, musca din martoaga batrana si se pregateste de spectacolul mare, de dupa ce epoca domnului presedinte se va fi incheiat.

Pentru ca trebuiau sa existe si fapte de vitejie si adrenalina pura, agitand la ore fixe acronime, domnul presedinte a impus doua guverne -unul in media mediocra, altul de-a dreptul balamuc. Totodata, si-a creat si campul de batalie, impartind societatea intre oameni, elfi, hobbiti, pe de o parte, si orcii „intoleranti si retrograzi”, pe de alta, nu multi, doar o larga majoritate mai mult sau mai putin radicalizata.

Da, radicalizata, o societate cu clivaje tot mai evidente, tot mai asumata in ura, dezbinare si antagonisme, cu discurs tot mai extremist si mai manipulator, in care centrul PSD si PNL cedeaza popularitatea spre manzul USR PLUS si pozna numita AUR.

Domnul presedinte Johannis a castigat si s-a infrant in acelasi timp. A castigat doua mandate prezidentiale dar ii vine tot mai greu sa gestioneze politic nenorocirea prezenta a contextului pandemic, in care rigoarea si ratiunea stiintifica se loveste de jocul politic si de populism, de reactia de refuz a unei importante parti a societatii fata de un sistem creat si asumat ca „al meu”.

In viziune personala, domnul presedinte inca se erijeaza in atotputernic si ultim aparator al justitiei, inca isi aroga initiative de reforma structurala, economica si sociala, inca e dispus sa duca tara, „pas cu pas” spre o „Romanie educata” si sanatoasa. Toate astea le spune in timp ce, de groaza gestionarii crizei pandemice, se ascunde dupa Arafat, Cîțu, Orban sau Barna.

Ma uit la distanta dintre discurs si realitate, dintre ceea ce ne spune domnul Johannis ca este si ceea ce se vede cu ochiul liber a fi si nu imi vine decat sa parafrazez un banc cu Marie, la moda in urma cu niste ani:

Pe malul raului Johannis mulge vaca. In apa se vede invers.