Cosonii, singurele monede de aur bătute de daci: Care sunt particularități monedei?

Coson (Koson) a fost rege al dacilor după domnia lui Burebista. Se presupune că printre conspiratorii împotriva regelui Burebista s-a aflat și Koson. De la regele Koson au rămas monedele de aur, cosonii, care îi poartă numele.

Particularități ale monedei

Problemele cu legenda ΚΟΣΩΝ prezintă mai multe singularități. În primul rând, ele par a fi singurele monede de aur bătute de daci: o monedă, emisă probabil în Transilvania de astăzi.

O altă particularitate constă în alegerea temelor iconografice. Acestea, deși coexistă cu o legendă în caractere grecești, sunt în mod clar de inspirație romană. Moneda poate fi comparată, în special, cu două exemple distincte de monedă din epoca republicană.

Aversul

Aversul arată un vultur în stânga, stând pe un sceptru, în timp ce cealaltă gheara este ridicată pentru a prinde o ghirlandă.

Reversul

Reversul pare similar cu un denar, în acest caz argint, emis în anul 54 î.Hr. de Marcus Junius Brutus, înfățișând o procesiune deschisă de un accent urmat de trei figuri masculine. Totuși, în cazul monedelor cu legenda ΚΟΣΩΝ , există doar trei figuri masculine togate care merg spre stânga: un consul (în centru) flancat de doi lictori, fiecare dintre ei poartă fascele pe umărul stâng.

În câmpul din stânga există în general (dar nu întotdeauna) o monogramă care poate fi văzută ca un B, dar a cărei tijă verticală se extinde în mod curios în jos și descrie apoi o curbă spre dreapta care se termină într-un fel de înflorire. În unele cazuri monograma este complet absentă. Atunci când este prezenta, monograma poate fi mai schematica la unele exemplare și mai elaborat în altele.

Un fapt trecut cu vederea de mult timp, care a influențat unele concluzii provizorii, se referă tocmai la această iconografie care, în schimb, găsește un precedent evident într-un denar de argint foarte rar subterat al lui Quintus Pomponius Rufus, guvernator al Moesiei, emis în jurul anului 73. î.Hr.

Descoperiri

Informatile despre monedele ΚΟΣΩΝ sunt unori asociate cu relatata despre o extraordinarã descoperire monetarä: un tezaur de peste 40.000 de monede de aur de tip Lysimach, descoperit in 1543 in albia râului Strei. Astfel, dintr-un manuscris inedit al lui Wolfgang Lazius, Explicatio thesauri recens apud Transylvanos reperti, et piscatore quondam in vado fluvii cuiusdam deteci, aflăm:

„Banii de aur din tezaunul recent descoperit la transilvaneni prin silinta unuiui pescar, de a caror multime m-am putut incredinta, aveau doua inscriptii: una cu aceste litere, BAZIAEDZ ATZI MAXOY, adicã ale regelui Lysimach, cealalta ZOZON, salvatorul sau liberatorul.”

Comoara sescoperita la Gradistea echivala cu peste 300 kg de aur, fiind alcatuita asadar din monede de aur purtand numele de Lysimach , regele Traciei, si pe acela de KOSON.

O altã informatie provine de la un cleric, pe nume Johann Mathesius Sarepa, care intr-o predica din anul 1554, vorbeste si despre cosoni.

Despre cantitatea imensã de monede (40 000 exemplare), care alcatuiau tezaurul aflat in albia râului Strei, ne relateaza si Ioan Troester. Acest autor precizeazã locul descoperirii ca find Gradistea, identificand Streiul cu anticul râu Sargetia; el mai relateaza cã in tezaur s-a mai gasit o multime de plãci nestantate si cã guvernatorul Transilvaniei i-a trimis regelui Ferdinand doua mii de monede Lysimach. Nu este semnalat prezenta unor cosoni, dar într-o altã parte a operei sale, printre monarhii ale caror monede sunt prezente in Dacia, el descrie si moneda cu legenda KOZON°.

Alte tezaure vin sã se adauge, la începutul secolului al XIX-lea, uimitoarelor descoperiri din Transilvania.

In primul rând, este vorba de un mare depozit de monede de aur, gasit pe dealul Gradiste de catre cautatorii de comori din Sibiselu Vechi, care au reusit sã-l tainuiasca o vreme (cam un an intreg). Despre comoara, guvernul (prin conducerea scaunului sasesc) a aflat atunci când oferta de vânzare a aurului, in anul 1803, a devenit batatoare la ochi în orasul Orästie. Astfel, in urma masurilor întreprinse, s-a reusit sã se recupereze o parte din aceasta comora si anume 1.000 de piese (cu cealalta parte, descoperitorii au trecut muntii in Tara Româneasca); rezultatul anchetei care a urmat s-a soldat cu descoperirea ruinelor de la Gradistea Orastiei, unde oficialitatile au initiat, in 1803, precum si în anii care au urmat, o cautare febrila de monede cu ajutorul a peste 2 000 de soldati si tarani.

Dintr-un raport al lui A. Bögözi, datat 28 aprilie 1804 (Hunedoara), aflăm despre descoperirea, la Grädistea Muncelului, a unui nou si important tezaur ce continea 987 de monede de aur – cosoni: „987 Stück der gleichen durchgehends Kozonischen Goldmünze…

Despre tezaurul descoperit în 1803, Al. Ferenczi preciza ca era depozitat într-o oala de lut (cu o capacitate de 28-31 litri, cu pereti groasi de 2,65 cm), la sud de acropola, cam pe locul unde au aparut si pietrele cu inscriptii. Dupã informatiile pastrate, rezulta cã, din tezaurul de 1 000 de cosoni descoperiti in 1803, un numar de 400 de piese au fost predate monetăriei din Alba lulia spre a fi topite, iar restul au fost vândute la diferite persoane si nu se mai stie în ce colectii s-au imprăstiat.

Un alt tezaur – care continea probabil si monede KOZON, pe lângã emisiuni de tip Lysimach – se gasise în anul 1802 pe muntele Ceata, in zona localitātilor Ocolisul Mic si Vâlcelele Bune (jud. Hunedoara).

In 1811 se descoperea un alt tezaur de cosoni la Axente Sever (fost Frâna, jud. Sibiu), fiind alcătuit din circa 20 de piese. Alta descoperire de cosoni mai este semnalatã la Cozma (jud. Mures) mai multe piese, despre care nu se mai stie nimic (in anul 1902, L. Kelemen vazuse doua exemplare din acest tezaur, la unul dintre locuitorii satului).

Descoperiri izolate mai sunt semnalate la: Sarmizegetusa Regia (in septembrie 1970, un muncitor a mai găsit un coson la 1 km est de terasa sanctuarelor, in afara zidurilor), la Orăstie, Gusterita si Hateg (jud. Hunedoara), Nochrich (jud.Sibiu, Firtusu (jud. Harghita), Timisoara (imprejurimi), Vizejdia (jud. Timis)”

Alte emisiuni nesigure semnalate in Dobrogea , zona Olteniei sau chiat Turcia de Est si zona Olbiei nu au fost luate in consideratie de catre cercetatori, fiind improbabile. Asa cum sublinia C. Preda in cartea sa despre monedele geto-dacilor, pot fi considerate sigure numai descoperirirle care se concentreaza in regiunea Transilvaniei.