Nădășan atrage atenția: Deficiența de magneziu, larg răspândită, grav subdiagnosticată

Holistic health coach, Călin Nădăşan, unul dintre cei mai buni cunoscători ai modului echilibrat și sănătos de alimentație, un cunoscător al celulei, al metabolismului și al corpul uman în general, atrage atenția: Deficiența de magneziu, larg răspândită, grav subdiagnosticată,

„Astăzi vom scoate la lumină Magneziul elefantul din sufragerie ignorat de dogma convențională, unul dintre cele mai importante minerale (electrolitul rege), a cărui deficiență este extrem de răspândită (70-80% din populație) și mai ales grav sub-diagnosticată. Chiar testați, nu știm dacă suntem deficienți sau nu pentru că testarea clasică adună mere cu banane cum ar veni, deci e total ineficientă și vom discuta asta mai în detaliu ceva mai încolo.

Corpul uman conține circa 25 g magneziu care este folosit în producția și controlul a peste 300 de enzime (cca 40% din totalul enzimelor umane), la menținerea gradientelor ionice și a integrității celulare și de țesut, la producția de energie ATP și la sinteza de ADN, ARN și a multor proteine. În plus este necesar pentru activarea sistemului nervos ramura parasimpatică, deci necesar pentru relaxare, somn și reducerea stresului.

Iar cum adagiul meu preferat, ca adept devotat al orientării Paleo/Ancestrală în materie de nutriție și Funcțională în materie de Sănătate este că „Nimic în biologie nu are vreun sens decât privit din perspectiva evoluției”, nu putem merge mai departe fără a ne raporta la ea.

Studiile paleoantropologilor asupra aportului de macro și micro-nutrienți în nutriția Paleolitică din societățile de vânători -culegători arată un aport zilnic de circa 600 mg, din apă și alimente, MULT MAI MARE decât cel mediu de azi. Genomul uman modern și mecanismele homeostatice sunt neschimbate și identice cu cele ale strămoșilor din Epoca de Piatră ceea ce înseamnă că metabolismul uman funcționează cel mai bine cu un aport optim de Mg.

Din păcate alimentația și stilul de viață moderne garantează două lucruri: Un aport insuficient și un consum exagerat la marea majoritate a subiecților, altfel spus, insuficiență sau chiar deficiență garantate.

Cu toate acestea, testul clasic de laborator al magneziului arată o plajă „normală” în aproape 100% din cazuri, și asta pentru că se măsoară conținutul de magneziu din plasma iar cel intracelular (99% din total) rămâne o necunoscută. Ceea ce garantează o deficiență subclinică și nediagnosticată la scară de masă și cauzează patologii multiple. Suntem deficienți și suferim de diverse dar nu știm și le ducem pe picioare cum ar veni, pentru că, mnoh, asta este, avem 30 de ani și îmbătrânim. De ce nu se măsoară nivelul intra-celular veți întreba? Nu știu exact, probabil pentru că e un test scump sau pentru că corectarea deficienței, odată descoperită, se poate face prin alimentație și/sau suplimentare, deci relativ ușor și ieftin ergo lipsă de motivare la decidenți sau ambele? Voi decideți!

De ce nivelul în circulație rămâne normal veți întreba în mod îndreptățit? Simplu, pentru că la fel ca și în cazul altor parametri biologia noastră este obligată să mențină înainte de orice o homeostază a compoziției chimice a plasmei și va lua magneziu din celule, mai ales din oase dar și din mușchi și alte țesuturi pentru a-l arunca în fluxul sanguin. Kaboom, acestea nu mai pot funcționa la parametri optimi iar calculatorul central/hipotalamusul cred, va decide ce funcții/enzime din cele multe dependente de magneziu va prioritiza, pe care le va opri total (cele legate de performanța maximă), pe care le va pune la relanti (cele răspunzătoare de supraviețuirea pe termen lung) și pe care le va menține (cele legate de supraviețuirea imediată) dacă nu există suficientă materie primă pe care să pună mâna.

Se numește triaj și e de o complexitate aiuritoare. Nu doar că are extrem de multe variabile, dar acestea sunt într-o permanentă mișcare. Imposibil de penetrat cu inteligența noastră de tip baros!

Supraviețuim și cu mai puțin magneziu, evident dar 1. Nu vom opera la potențialul maxim și 2. Nu vom ajunge să ne plictisim de cât de multe zile de naștere am sărbătorit.

De ce anume un aport insuficient? Sunt mai multe dar principalele motive sunt legate de slaba densitate nutritivă a alimentelor și lipsa de orice mineral a apei (filtrate) consumate. Agricultura modernă intens chimizată de tip monocultură a dus la sărăcirea solurilor, care combinată cu selecția și modificările genetice au făcut ca conținutul de magneziu (printre altele) al recoltelor să scadă cu 70% în ultima sută de ani, pe când densitatea în amidon/carbohidrați a crescut asimptotic. În plus, și absorbția celui puțin rămas este în mare parte blocată dacă bolul alimentar conține și făinoase bogate în fitați/acid fitic. Paradigma zilei de azi: supraalimentați dar subnutriți, densitate energetică imensă și ușor disponibilă cu sărăcie relativă de micronutrineți, magneziu în cazul de față.

Dar pierderi, absorbție sub-optimă și/sau consum exagerat de ce mă rog? Sunt multe dar dintre cele mai importante enumerăm: 1. Stresul cronic consumă incredibil de mult magneziu, 2. Excesul de carbohidrați rafinați/zahăr/făinoase/glicemii crescute, 3. Cafea, 4. Diuretice, 5. Antiacide (PPI), 6. Alcool, 7. SIBO, disbioza și bolile intestinului inflamat, 8. Hiperinsulinemia/Diabetul” arată Călin Nădășan.

Patologiile asociate cu deficiența acestui mineral sunt, cum era și de așteptat, multiple și variate și includ:

• Manifestări cardiovasculare: Hipertensiune, Aritmie, Calcificări, Atheroscleroză, Insuficiență cardiacă, Reactivitate trombotică crescută și tromboză, Infarct miocardic, Accident vascular cerebral.
• Semne clinice mai puțin grave: Agresivitate, Anxietate, Ataxie, Confuzie, Crampe musculare, Dezorientare, Fasciculații, Iritabilitate, Slăbiciune Musculară, Durere sau hiperalgezie (scăderea pragului nociceptiv), Tinitus (țiuit în urechi), Tremur, Vertigo.
• Semne clinice severe: Tahicardie, Calcificări (țesuturi moi), Cataracte, Convulsii, Boală arterială coronariană, Imunitate scăzută, Depresie, Insuficiență cardiacă, Hipertensiune, Migrene/dureri de cap, Prolaps valvă Mitral, Osteoporoză, Comportament psihotic, Sincope, Moarte cardiacă bruscă.

Pe scurt, nu ignorați și nu vă jucați cu nivelurile aproape sigur persistent insuficiente de Magneziu, probabil o să vă ardeți, posibil chiar rău de tot! Dacă vă permiteți, comandați un test intracelular ca să vă convingeți!
Trecerea pe dietă de tip PaleoLowCarb va avea grijă de asta pentru că a. E densă nutritiv și b. Elimină carbohidrații rafinați și făinoasele și deci fitații. Dar așa ceva e de obicei rezervat pentru o minoritate motivată, disciplinată și pro-activă în materie de prevenție.

Pentru ceilalți, marea majoritate, ce preferă varianta din toate câte puțin, reducem porțiile, facem mai multă mișcare și așteptăm boala ca să ne gândim la sănătate, probabil o suplimentare zilnică cu 500 mg glicinat sau citrat de Magneziu pentru TOT RESTUL vieții n-ar fi o idee prea rea!