Aurul din Apuseni trebuie valorificat. Inginerul emerit în minerit, Nicolae Nistor: România are resurse uriașe care pot aduce dezvoltare și venituri importante!
România deține, în prezent, o rezervă oficială de aproximativ 103,6 tone de aur, administrată de Banca Națională a României. Această cantitate a rămas aproape neschimbată după anul 1990, ceea ce indică o politică prudentă și conservatoare în privința acumulării de aur în rezervele internaționale.
În funcție de evoluția pieței, valoarea acestor rezerve este estimată la aproximativ 13–14 miliarde de euro. O parte semnificativă a aurului României, aproximativ 60%, este depozitată în străinătate, în special la Londra, restul fiind păstrat în țară.
La nivel global, România se situează în jurul locurilor 30–40 în clasamentul statelor după rezervele oficiale de aur. Totuși, adevărata miză economică nu este doar aurul aflat deja în seifuri, ci cantitatea uriașă care se află încă în subsolul țării.
Munții Apuseni ascund o comoară strategică
Conform estimărilor geologice, zăcămintele aurifere cunoscute din România – în special cele din Munții Apuseni, în zone precum Roșia Montană, Rovina sau Barza – ar însuma aproximativ 1.500 de tone de aur, la care se adaugă cantități importante de argint.
Aceste resurse pot reprezenta o șansă majoră pentru economia națională, pentru dezvoltarea comunităților locale și pentru creșterea veniturilor bugetare, dacă sunt exploatate modern, eficient și responsabil.
Lecția trecutului: mineritul de stat era profund ineficient
Inginerul Nicolae Nistor, specialist emerit în domeniul mineritului și fost director al Exploatării Miniere Aghireșu, a explicat în cadrul emisiunii realizate de Horia Nasra că vechiul sistem de exploatare minieră susținut exclusiv de stat devenise nesustenabil: „De la bugetul statului au fost date imense sume, zeci de miliarde de lei sub formă de subvenții pentru susținerea activității miniere. Discutăm acum numai de partea de minerale.”
Acesta a oferit și un exemplu elocvent privind exploatarea aurului: „Pentru producția de aur, societatea care avea licența pentru zăcăminte aurifere era susținută în proporție de 90% de la bugetul statului. Să transpunem asta în bani: pentru 1.000 de lei producție de aur, statul cheltuia 19.000 de lei.”
Potrivit specialistului, în acea perioadă nici Banca Națională a României nu mai dorea majorarea rezervei oficiale, iar aurul extras rămânea sub formă de concentrate greu vandabile: „Mai putea merge înainte statul în condițiile astea, când nu avea cine să cumpere aurul, iar producția se acumula în stocuri de concentrate aur-argentifere și nu aveai ce face cu ele?”
Închiderea exploatărilor a fost justificată atunci, dar nu și acum
Nicolae Nistor consideră că oprirea activității miniere de stat a fost corectă în contextul economic de atunci: „După părerea mea, măsura de oprire a activității a fost corectă. Nu se poate să plătești sume atât de mari. 19.000 de lei pentru 1.000 de lei producție. Așa ceva nu poate mintea omului să priceapă.”
Însă contextul actual este complet diferit. Tehnologia modernă permite exploatări mai eficiente, costurile pot fi controlate, iar interesul investitorilor internaționali există.
România trebuie să concesioneze inteligent și să câștige
Fostul director minier susține că statul român are de câștigat dacă oferă în continuare concesiuni pentru perimetrele aurifere: „În această situație, date fiind rezervele pe care le are România și valoarea lor, părerea mea, dar nu numai a mea, este că statul a făcut bine că a concesionat niște perimetre și să concesioneze în continuare, dacă sunt doritori, pentru că nu are decât de câștigat din treaba asta.”
Aceasta poate însemna: redevențe importante la bugetul de stat; locuri de muncă bine plătite în zonele miniere; investiții în infrastructură locală; relansarea economică a comunităților din Apuseni; utilizarea unor tehnologii moderne cu impact redus asupra mediului.
Aurul trebuie să lucreze pentru România
România nu își mai permite să stea pe resurse strategice nevalorificate, în timp ce multe zone miniere se depopulează și se confruntă cu sărăcie.
Aurul din Apuseni nu trebuie privit ca un subiect blocat ideologic, ci ca o oportunitate economică majoră. Dacă exploatarea este făcută transparent, cu reguli stricte și beneficii reale pentru stat și cetățeni, România poate transforma această resursă într-un avantaj strategic.
România are nevoie de investiții, locuri de muncă și venituri suplimentare. Iar sub Munții Apuseni se află una dintre cele mai mari șanse economice ale țării.
