Biserica de piatră, în stil gotic, din inima Apusenilor, din Abrud. Regele Ștefan al V-lea o menționa în scrierile sale din anii 1270-1271!

Construcția primei biserici din Abrud datează de la sfârșitul secolului al XIII-lea, fiind realizată din piatră în stil gotic de coloniști germani. Regele maghiar Ștefan al V-lea menționa între anii 1270-1271 biserica ca fiind un lăcaș prosper.

Din 1569, edificiul a fost preluat de unitarieni, iar în 1777 a fost returnat catolicilor printr-o dispoziție semnată de Maria Terezia, urmată de sfințirea sa de către romano-catolici în anul următor. Revoluția din 1848 a dus la distrugerea acesteia prin incendiere, iar începând cu 1867, biserica a fost restaurată, căpătând forma actuală.

Istoria tumultoasă a orașului a lăsat o amprentă asupra acestui lăcaș, care a suferit numeroase modificări. Din prima etapă a construcției s-au păstrat doar portalul vestic în stil gotic flamboyant, contraforții și un zid de incintă pe latura nordică, în timp ce interiorul este de inspirație barocă, cu calote boeme și arce duble sprijinite pe pilaștri masivi.

Din secolele XIV și XV, pereții erau decorați cu picturi murale până în jurul anului 1848. În timpul revoluției din 1848, biserica a fost arsă, iar protopopul Ștefan Kovacs a fost ucis.

Biserica, orientată pe axa est-vest, dispune pe fațada vestică de un turn impunător, cu un plan pătrat regulat, structurat pe trei niveluri de înălțimi inegale. La nivelul inferior, intrarea în biserică se face printr-un portal în arc frânt de culoare albă, care duce la încăperea de la baza turnului, acum tăvănită. Accesul la nivelul doi se realizează printr-o cornișă profilată, unde turnul are o mică fereastră circulară. Nivelul superior este delimitat de o cornișă și include camera clopotelor, marcată de feronerie mari, câte una pe fiecare fațadă, în partea superioară, care se termină în semicerc și sunt protejate de obloane. Deasupra fiecărei feronerie se află mici deschideri cilindrice, locuri în care se aflau anterior cadranele ceasului. Nava, de formă dreptunghiulară, este vastă și monumentală, cu intrarea realizată sub o tribună susținută de un șir de trei arce în semicerc plat, ce se descarcă pe trei stâlpi masivi. În acest spațiu, în partea sudică se află o scară care duce la tribună, iar pe partea nordică se găsește altarul sfântului Anton de Padova.

Interiorul este acoperit cu bolți boeme pictate, cu medalioane plasate central și în zona de descărcare, redând scene ale lumii cerești, amorași și ghirlande. Zona centrală a navei se deschide spre formarea unui spațiu unic, care conduce toate privirile către altar. Fiecare latură a navei este luminată de câte trei feronerie ce se termină în semicerc. Fiecare latură are câte două altare plasate în dreptul stâlpilor care susțin greutatea bolților. Un amvon din lemn este amplasat pe latura nordică între cele două altare. Trecerea din navă către altar se face printr-un arc dublou masiv. Sanctuarul, situat într-o absidă retrasă și semicilindrică în interior, este acoperit cu o semicalotă decorată cu perforații, iluminat de trei feronerie identice cu cele din navă. Pe latura sudică, la jumătatea distanței dintre absida altarului și tribuna orgii, se află o intrare secundară. Exteriorul bisericii este simplu, lăcuit, fără decorații, păstrând urmele primului lăcaș de cult în stil gotic. Merită menționată intrarea de la baza turnului în formă de arc frânt și latura nordică marcată de trei contraforți gotici treptați, plasați în dreptul locului de descărcare a greutății bolților. O incintă de piatră cu liant de mortar se întinde pe toată latura nordică a bisericii.