De ce aduc constructorii muncitori din Nepal și India? Alexandra Stoica, PSC Transilvania: „Lipsa meseriașilor produce trei facturi uriașe pe șantiere!”
Deficitul de meseriași calificați nu mai reprezintă doar o problemă de resurse umane pentru constructorii din România, ci un risc financiar care poate destabiliza întregul buget al unui proiect. Utilaje închiriate care rămân nefolosite, penalități pentru întârzieri, lucrări executate greșit și apoi refăcute, dar și aducerea în regim de urgență a unor echipe din alte județe sunt costuri care se adună rapid. Alexandra Stoica, președintele PSC Filiala Transilvania, sintetizează această realitate printr-o formulă directă: absența unui singur meseriaș calificat poate genera trei „facturi” succesive pentru constructor – întârzierea, refacerea și urgentarea lucrărilor.
O reprezentare consistentă a PSC Filiala Transilvania, atât la nivelul Consiliului Director, cât și al companiilor membre, a participat vineri, 25 septembrie, la Conferința Regională „Construcții & Capital” de la Sibiu. Alexandra Stoica, Vlad Mureșan, Mihai Iepure, Alin Danci și Ruxandra Dateș, alături de Gabriel Silagyi și de reprezentanți ai companiilor membre, au luat parte la dezbateri într-un moment în care industria începe să privească deja dincolo de ciclul investițional susținut prin PNRR. Mesajul adus în discuție de reprezentanții Patronatului a vizat o problemă structurală: competitivitatea construcțiilor nu poate fi separată de disponibilitatea forței de muncă, de predictibilitatea legislativă și de posibilitatea companiilor de a-și calcula realist investițiile și contractele pentru următorii ani.
În cadrul panelului dedicat dezvoltării și competitivității, Alexandra Stoica a adus în prim-plan realitatea concretă a șantierelor și deficitul de personal specializat. După eveniment, președintele PSC Filiala Transilvania și-a sintetizat propria analiză asupra costului real pe care îl produce lipsa unui meseriaș, explicând că efectele nu se văd doar în graficul de execuție, ci direct în situația financiară a constructorului.
Alexandra Stoica: „Lipsa unui meseriaș calificat nu e doar o problemă de grafic, este o gaură neagră financiară”
Prima consecință identificată este cea mai vizibilă: întârzierea. Dacă o etapă de execuție depinde de o echipă sau de un anumit specialist, lipsa acestuia poate bloca inclusiv activitățile care urmează. Șantierul încetinește sau chiar se oprește, în timp ce o parte dintre costurile companiei continuă să existe: „Lipsa unui meseriaș calificat nu e doar o problemă de grafic, este o gaură neagră financiară care vine cu trei facturi clare. Factura întârzierilor: când un om lipsește, șantierul îngheață, dar costurile fixe curg. Macaralele și cofrajele închiriate stau pe poziție și mănâncă între 150 și 500 de euro pe zi degeaba. La asta adăugați penalitățile de întârziere din contract”, afirmă Alexandra Stoica.
Cifrele reprezintă estimările prezentate de președintele PSC Filiala Transilvania, dar mecanismul descris este esențial pentru înțelegerea problemei: constructorul nu plătește doar salariul celui care lipsește sau costul găsirii unui înlocuitor. Poate continua să achite utilaje, echipamente, chirii și alte cheltuieli fixe, în timp ce termenele contractuale continuă să curgă.
A doua „factură” apare atunci când presiunea termenului determină compania să înlocuiască personalul calificat cu oameni insuficient specializați. Economia făcută inițial se poate transforma într-un cost mult mai mare dacă lucrarea trebuie demolată și executată din nou: „Factura refacerilor sau costul «Dorel»: din disperare, înlocuim meseriașul cu băieți care «știu de toate». Rezultatul? Materiale scumpe distruse și o șapă sau o hidroizolație eșuată. Ca să demolezi, să cumperi alte materiale și să aduci un meseriaș scump să repare, plătești de 2,5 ori mai mult decât dacă făceai bine de la început”, explică Alexandra Stoica.
Din perspectiva constructorului, efectul poate fi dublu: se pierde atât materialul, cât și timpul. O lucrare executată necorespunzător nu înseamnă doar achiziționarea din nou a materialelor, ci demolare, evacuare, refacere și reprogramarea etapelor care depindeau de lucrarea respectivă.
Cea de-a treia factură este cea a urgenței: „Factura urgentării: când te strânge termenul cu ușa, aduci oameni la suprapreț din alte județe. Plătești tarif de urgență cu 30%-50% mai mare și le asiguri cazare și diurnă, ceea ce îți umflă costul per om cu încă 40%”, susține președintele PSC Filiala Transilvania.
Procentele și valorile sunt cele estimate de Alexandra Stoica. Împreună, însă, cele trei situații descriu un fenomen mai amplu: meseriașul calificat a devenit una dintre resursele care pot decide profitabilitatea unui șantier. O ofertă calculată foarte strâns poate deveni problematică atunci când compania este obligată să suporte succesiv întârzieri, remedieri și costuri suplimentare pentru personal.
Muncitorii din Asia: mai scumpi lunar, dar cu avantajul predictibilității
În acest context apare și una dintre marile schimbări ale pieței românești a muncii din ultimii ani: recrutarea lucrătorilor din afara Uniunii Europene. Alexandra Stoica pune în discuție o percepție frecventă – aceea că angajații veniți din Asia ar reprezenta în primul rând o variantă ieftină – și susține că, pentru constructor, calculul este mai complex: „Care este alternativa? Peste 41.000 de muncitori din Asia lucrează deja în România. Mulți zic că sunt ieftini, dar adevărul e altul: sunt o investiție”, afirmă Alexandra Stoica.
Cifra de 41.000 este cea indicată în analiza sa. Datele oficiale consultate confirmă însă amploarea fenomenului mai larg al angajării lucrătorilor extracomunitari și existența unui nou cadru legislativ în 2026. OUG 32/2026 reglementează accesul străinilor pe piața muncii, autorizarea angajatorilor și agențiilor de plasare și introduce inclusiv mecanisme și obligații specifice acestui sistem. Inspectoratul General pentru Imigrări a derulat în 2026 campanii dedicate aplicării noilor reglementări.
Din perspectiva costurilor suportate de companie, Alexandra Stoica estimează că recrutarea unui angajat din Nepal sau India presupune o investiție inițială importantă: „Ca să aduci un singur om din Nepal sau India, pui jos din prima zi între 1.600 și 3.000 de euro – agenție, avion, taxe IGI și garanțiile stricte din noua Ordonanță 32/2026. Iar lună de lună, când aduni salariul, cazarea obligatorie și mâncarea, un muncitor non-UE te costă între 6.000 și 7.500 de lei – adică cu 15% până la 25% mai mult decât un român”, arată președintele PSC Filiala Transilvania.
Dacă muncitorul extracomunitar poate costa mai mult, unde apare atunci avantajul economic? În predictibilitate, susține Alexandra Stoica. Pentru un constructor care trebuie să respecte un calendar strict, stabilitatea unei echipe poate valora mai mult decât diferența dintre două salarii.
„Și atunci, de ce merită? Pentru că plusul acesta de cost este, de fapt, o asigurare. Omul ăla e pe șantier de luni până sâmbătă. Ai zero absenteism, ai contract ferm pe doi ani și predictibilitate milimetrică. Nu mai plătești utilaje care stau și nici penalități”, argumentează Alexandra Stoica.
Ideea economică din spatele analizei este clară: costul unui angajat nu poate fi calculat exclusiv prin salariul lunar, ci trebuie comparat cu costurile pe care lipsa personalului le poate produce întregului proiect.
„Muncitorul din Asia nu e ieftin la lună”
Concluzia Alexandrei Stoica leagă recrutarea externă de două dintre problemele structurale ale pieței muncii din construcții: plecarea unei părți a meseriașilor români către statele vest-europene și numărul insuficient de absolvenți pregătiți prin învățământ profesional și dual: „Pe scurt: muncitorul din Asia nu e ieftin la lună, dar te salvează de la falimentul provocat de penuria de muncitori calificați – fie din cauza emigrării în țări din Vest, fie din cauza lipsei învățământului dual profesional”, sintetizează președintele PSC Filiala Transilvania.
Mesajul transmis după conferința de la Sibiu schimbă astfel perspectiva asupra crizei forței de muncă. Problema nu mai este doar că firmele „nu găsesc oameni”. Pentru un constructor, fiecare post calificat rămas neocupat poate produce un lanț de efecte: întârzierea unei lucrări blochează alte operațiuni, utilajele continuă să coste, improvizațiile pot genera remedieri, iar apropierea termenului contractual obligă compania să cumpere forță de muncă în regim de urgență.
De aceea, miza pentru industria construcțiilor de după PNRR va fi mai amplă decât simpla existență a finanțărilor. România poate avea bani pentru investiții, proiecte pregătite și contracte semnate, dar fără suficienți meseriași, ingineri și specialiști, capacitatea reală de execuție devine limita sistemului.
Iar avertismentul PSC Filiala Transilvania este unul care privește direct viitoarele investiții: în noua economie a șantierelor, cel mai scump muncitor s-ar putea să nu fie cel cu salariul cel mai mare, ci omul calificat care lipsește exact atunci când proiectul are nevoie de el.
