Doar iubind

Doar iubind poți trăi, 

Poți păși pe drumul drept.

Doar iubind poti uita de greu 

Poți uita de rău și poți zâmbi!

Doar iubind

Când iubești simți că timpul devine o poveste fără sfârșit, în care clipa nu mai reprezintă un prag al trecerii timpului. Devine un fir de lumină, un refugiu al sufletului care se deschide larg.

Când iubești drumul drept nu mai este cale pustie, ci o pajiște plină de flori, unde fiecare pas e o sărbătoare, un dans cu veșnicia.

Când iubești, greutățile devin doar umbre trecătoare, iar răul, o ceață risipită de bucuria unui zâmbet sincer. 

În mijlocul furtunilor vieții, iubirea este lumina care străpunge întunericul, chemându-te spre o stare de pace și liniște. Este acea forță care îți permite să privești în ochii lumii fără teamă, să te regăsești în celălalt și să crezi că fiecare suflet este un miracol. Când iubești uiți de frică, de regrete, de timpul care te strivește. 

Iubirea nu are nevoie de promisiuni, ci doar de simțire. Nu își măsoară prezența în cuvinte, ci în tăcerea în care simți că viața prinde rădăcini adânci și se înalță în lumină. Nu cere nimic, dar dăruiește tot. Nu te întreabă cine ești, dar îți arată cine poți deveni.

Doar iubind poți zâmbi cu ochii sufletului, poți păși pe drumul care nu duce niciodată spre pierdere. Un drum care este iubirea însăși, o scară de stele care te ridică de la pământ spre cer. 

În iubire, nu există “eu” și “tu”, ci doar o respirație comună, o dorință puternică de a rămâne împreună chiar și atunci când lumile se desfac. Doar iubind trăiești cu adevărat. Altfel, doar exiști, rămânând gol, străin de tot ceea ce înseamnă să fii viu. 

Poate că de aceea iubirea este cel mai mare dar al vieții, cel mai greu de păstrat, dar și singurul care contează cu adevărat. În iubire, găsești răspunsul la toate întrebările. Nu în cuvinte, ci în acea clipă de tăcere când inima ta șoptește: „acesta sunt eu. Iubind, trăiesc!”