Dr. Horia Simu: Lucrătorii de pe ambulanță se confruntă zilnic cu riscuri reale, de la agresivitate la pericole infecțioase
Dr. Horia Simu, managerul Serviciului de Ambulanță Cluj, a vorbit deschis în podcastul „Lumea lui Avarvarei” despre dificultățile și riscurile cu care se confruntă echipajele de pe ambulanță, dar și despre formarea noilor generații de profesioniști din domeniul medical de urgență.
„Sunt mai multe probleme. În primul rând, pacienții recalcitranți. De multe ori auzim reproșuri precum ‘ați venit prea târziu’, chiar dacă este vorba doar despre o durere de dinți. Există zone din afara Clujului unde ambulanța este solicitată frecvent, iar oamenii spun: ‘de ce ați venit așa târziu? Eu vreau să ajung în Cluj’. Dar dacă pacientul nu este de internat, nu are sens să fie transportat. Contează foarte mult echipajul și modul în care comunică cu pacientul”, a explicat Dr. Simu.
Acesta a relatat și câteva incidente grave petrecute de-a lungul timpului: „Am avut situații în care echipajele au fost puse în pericol. În urmă cu aproximativ zece ani, un pacient a urcat în ambulanță, a scos un cuțit și l-a pus la gâtul asistentei, amenințând-o că o taie dacă nu îi aduce anumite produse de la un magazin. Din fericire, șoferul a reacționat prompt și a chemat poliția, dar putea să se întâmple orice. Din păcate, astfel de cazuri nu sunt izolate.”
Managerul Serviciului de Ambulanță Cluj a subliniat că poliția intervine frecvent pentru a sprijini echipajele, mai ales în cazul pacienților agresivi sau cu tulburări psihice. „Pe raza municipiului Cluj, lucrurile sunt mai bine gestionate, pentru că există forțe disponibile. Dacă pacientul este recalcitrant, se solicită sprijinul poliției, iar acesta este transportat în siguranță, fie la psihiatrie, fie în altă unitate medicală.”
Dr. Simu a vorbit și despre riscurile asumate zilnic de personalul medical de pe ambulanță: „Toată lumea vorbește despre sporurile din sistemul sanitar, dar puțini știu că acestea acoperă riscuri reale: accidente, agresivitate și pericol infecțios. Sunt cele trei mari riscuri cu care se confruntă cei care merg pe teren. Poți încerca să le reduci, dar nu le poți elimina complet.”
Acesta a amintit și un incident recent petrecut la Sighetu Marmației: „Acum trei săptămâni, un pacient a scos un cuțit și a înjunghiat șoferul ambulanței. Din păcate, astfel de evenimente ne reamintesc cât de vulnerabili sunt colegii noștri în misiune.”
Pe de altă parte, Dr. Horia Simu a evidențiat și aspectele pozitive, precum profesionalismul echipajelor și implicarea tinerilor voluntari. „Am observat că echipajele noastre sunt din ce în ce mai bine pregătite fizic. Am întâlnit colegi care arată ca scoși dintr-un catalog de culturism, dar nu este vorba doar de forță – munca pe ambulanță presupune și ridicarea pacienților, manevrarea tărgilor și a echipamentului medical. În acest moment avem aproximativ 50-60 de voluntari permanenți, majoritatea studenți la Medicină sau elevi ai școlilor postliceale sanitare. Nu acceptăm voluntari din anul I, pentru că trebuie să aibă deja o bază teoretică minimă. Ei urmează mai multe module – de traumă, resuscitare, pacient inconștient – și, după examen, intră în echipajele operative. Din rândul lor se formează viitorii asistenți și ambulanțieri.”
Managerul spune că se bucură să vadă tot mai mulți tineri care aleg acest domeniu: „După pandemia de COVID, observăm un val nou de tineri care vor să vină pe ambulanță – fie ca șoferi, fie ca asistenți. Este o muncă solicitantă, dar oferă satisfacția independenței profesionale. Pe ambulanță, asistentul medical este adesea șeful echipajului – el decide, el răspunde. În spital, există mereu un medic, un conferențiar, un profesor sau un rezident care îți ghidează deciziile. Pe ambulanță ești doar tu și pacientul. Este un rol de mare responsabilitate.”
