Florin Gliga: Costul Financiar al Neîncrederii și Instabilității Structurale = Costul acțiunilor PSD!
In analiza macroeconomică și în teoria economiei politice, încrederea nu este un concept abstract sau moral, ci o variabilă cu impact direct în costul capitalului.
Încrederea reprezintă premisa fundamentală pentru predictibilitate și dezvoltare; absența ei se traduce automat în prime de risc ridicate și penalizări financiare severe pe piețele internaționale.
România se află într-un punct critic de inflexiune structurală.Oscilăm între două modele de guvernanță economică:
– Modelul prociclic de stimulare a consumului, bazat pe risipirea resurselor și deficit structural, mascat sub lozinci populiste.
– Modelul consolidării fiscale, caracterizat prin prudență bugetară și calibrarea alocărilor către investiții publice cu efect de multiplicare în economie.
1. De la Iresponsabilitate la Costuri de Finanțare-Mecanism de transmitere al riscurilor
Instabilitatea politică cronică – al cărei maxim de iresponsabilitate a fost atins atunci când PSD a ales să arunce în aer propriul guvern, refuzând ulterior orice formă de asumare și utilizând tactici de eschivă – are un impact direct asupra indicatorilor de risc de țară.
Ecuația neîncrederii:
Atunci când actorii politici alterează contractul social și instituțional, piețele financiare reacționează imediat. Lipsa de predictibilitate crește automat dobânzile la care statul se împrumută pentru a acoperi deficitele.
Refuzul PSD de a-și asuma eșecurile de management politic acționează ca o taxă ascunsă asupra întregii economii, scumpind creditarea atât pentru sectorul public, cât și pentru cel privat.
2. Blocajul PNRR și Fondurilor Structurale – Cost de oportunitate
Efectul tangibil al acestui deficit de încredere și competență se vede în gestionarea asistenței financiare europene. Întârzierea sistematică și ratarea unor jaloane critice din PNRR nu sunt simple erori administrative, ci pierderi nete de capital investit. Vorbim despre miliarde de euro blocate sau pierdute definitiv, sume care ar fi trebuit să finanțeze modernizarea structurală a țării și să reducă deficitul de cont curent.
Aceeași logică a iresponsabilității distorsionează și dezbaterile strategice, cum sunt cele privind alocări din programul Safe.În loc ca analiza publică să fie centrată pe scop și pe eficiența mijloacelor logistice de apărare, discursul purtat de exponenții PSD (precum Sorin Grindeanu) s-a degradat într-o dispută strict politică privind controlul achizițiilor.
Transparența este obligatorie, însă deturnarea unei mize de securitate națională și logistică într-o luptă pentru capital politic delegitimează instituțiile statului.
3. Insolvabilitatea Politică a PSD și Peisajul Bacovian al Economiei – Concluzie
Încrederea funcționează ca un contract public de lung termen între guvernați și guvernanți. Agenții economici își proiectează planurile de investiții pe baza stabilității acestui cadru.
Când partenerii de guvernare nu oferă predictibilitate, iar liderii personifică criza în loc să o rezolve, se instalează criza de încredere sistemică.
Răspunsul pentru PSD și managementul său politic este unul de ordin strict financiar: Nu poți emite pretenții de creditabilitate când istoricul tău de comportament fiscal și politic te plasează în zona de risc major.
Privind imaginea de ansamblu a economiei românești sub asediul acestei iresponsabilități, reculul este unul profund.
Amintind de subiectul de astăzi de la examenul de Bacalaureat, acțiunile PSD riscă să coboare întreaga economie într-un veritabil decor bacovian: o realitate marcată de plumbul datoriilor publice tot mai grele, de o atmosferă de stagnare și de descompunere a încrederii instituționale. Într-un astfel de peisaj gri și lipsit de perspective, singurul lucru care continuă să „crească” ritmic este nota de plată a neîncrederii, pe care o decontează, inevitabil, întreaga societate.
Această iresponsabilitate asumată ca mod de operare a ridicat un zid de neîncredere de netrecut și în plan politic, transformând PSD într-un partener toxic pentru orice construcție democratică viitoare.
Posibilii parteneri de dialog privesc astăzi spre PSD cu certitudinea că orice acord semnat este doar o convenție temporară, gata să fie dinamitată la primul calcul electoral cinic.
Când comportamentul tău istoric demonstrează că ești dispus să îți arunci în aer propriul executiv pentru interese de facțiune, niciun aliat de bună-credință nu își mai poate asuma riscul de a construi o majoritate alături de un partid care refuză responsabilitatea, dar pretinde controlul total.
Despre Florin Gliga
Florin Gliga este expert contabil, manager și antreprenor, cu o vastă experiență în domeniul economic și administrativ. Absolvent al Facultății de Științe Economice din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, el a deținut de-a lungul carierei funcții de conducere în companii importante precum Unimet CUG, Chimcomplex Borzești, Combinatul de Celuloză și Hârtie Dej, Armătura Cluj, Clujana și Direcția Regională de Poștă Cluj. În prezent, Florin Gliga își desfășoară activitatea și în sfera administrației publice locale, în calitate de consilier local al municipiului Cluj-Napoca, din partea PNL.
