Jurnalul lui Ienci – Jurnal Doua saptamani cat o viata

M-am trezit cu chestia asta in cap, sa tin un jurnal public pana dupa seara turului al doilea la alegerile prezidentiale.

Simt nevoia sa ma aflu pe mine, sa ma descopar si sa ma marturisesc celorlalti intr-un moment in care ma aflu in fata uneia dintre cele mai grele decizii din viata mea de pana acum. Habar nu am cu cine voi vota dintre cei ramasi in cursa prezidentiala si simt ca nu e vorba doar de un exercitiu legal, depersonalizat, e cu mult mai mult -o chestiune intima, despre mine si ce sunt eu, despre directia pe care o voi lua dimpreuna cu ceilalti si la care voi ramane partas pe veci. Nu e simplu, nu e usor sa rupi din tine o esenta cat de cat, sa iti ordonezi valorile in functie de context si optiunile ramase, sa incropesti o decizie cu spaima si intrebarea daca e si voia Lui, a Tatalui, sa il rastignesti din patimile intrebarilor si indoielilor pe Hristos, apoi sa il dosesti bine in urna de vot pentru a invia intr-o solutie a viitorului tau si al Romaniei.

Cuget, deci exist -asta e bine, pentru ca impreuna cu mine exista inca si lumea nascuta tot din cuget si Cuvant. Prin urmare trebuie sa marturisesc, sa emit propriul meu Cuvant ca unica garantie a mea ca Lumea exista.

Prin urmare, sa purced la treaba.

Miercuri, 27 noiembrie 2024

In continuare sunt dezamagit, dezorientat si nu inteleg resorturile prin care, in cel mai neasteptat mod, sunt adus in situatia in care sa am de decis intre doi care nu imi plac si nu existau in optiunile mele.

Pe de alta parte imi recunosc ca nici nu am stat sa gandesc mult la ei, am considerat ca nu merita efortul pentru ca nu va fi cazul vreodata sa ii pun sub lupa unei decizii.

Dar iata ca nu e cum vreau eu.

Primul imbold a fost sa il porcaiesc pe Georgescu si bine am facut, pentru ca am vorbit despre el. Ceva. Mi-am vorbit mie mai mult decat voua, pentru ca orce dezbatere incepe cu o expunere a problemei.

Lasconi imi este destul de clara ca om si personaj politic, nici nu prea merita cuvinte pentru ca nu as avea ce spune despre cana din dulapul de la bucatarie sau despre vaza de flori de pe masa, decat ca sunt ceea ce se vede foarte bine ce sunt.

Nu l-am halit pe Georgescu niciodata, desi avem o baza de idei comune, pentru ca le duce prea departe, absolutizeaza si are mania sa produca metafore care inspaimanta rationalitatea din mine. Nu mai stiu in ce crede -in ideea de baza sau in constructia metaforica augumentata pana la megalomanie? E prozator sau poet? As prefera ultima varianta, pentru ca poetul reuseste sa se desprinda de metafora imediat ce actul creatiei este finalizat. Starea de inspiratie delimitata, cand simti epuizarea post-creatie revine si ideea in limitele rationale, doar mai rememorezi fiorul recitind.

Prozatorul, prin insusasi caracteristica si fimensiunile obiectului creatiei, sta mai mult timp acolo si isi implineste fiorul cu ratiunea in forme de durata, care de multe ori dauneaza insasi ratiunii.

In politica avem nevoie de oameni rationali -in primul rand, dar orice parcurs istoric presupune si instinctul personajului politic, presupune si declansari ale creatiei, altfel ai fi un simplu birocrat tern si insipid, care doar supravietuieste in mediocritate si irelevanta.

Deci pentru mine problema e urmatoarea: cat din ceea ce Georgescu imbraca in cuvinte e produsul ratiunii si convingerii sale intime si cat din produsul metaforizat este chiar in cantitatea si dimensiunea metaforizata in propriul sau bagaj al constiintei? Prin urmare e prozator sau poet?

Ma enerveaza atacurile si ura dezlantuita pe partea cealalta. E vorba despre incapacitati personale tot la echilibru si ratiune si, mai mult, despre negarea valorilor democratiei in numele democratiei.

Nu se poate asa ceva, Elena draga. Nu se poate sa arunci cu rahat pitita intre ai tai si sa refuzi dezbaterea. Arata-i lui Georgescu ca e putinist si legionar, in primul rand, informandu-te si stapanind termenii.

De aici trebuie pornit, sa definim ce inseamna putinist, ce inseamna legionar. Apropo, stii ca legionarii propuneau o sumedenie de colectivisme si urau capitalul altfel decat un fond colectiv? Iti plac colectivimele si tie si alor tai si, mai mult, precum legionarii, iti doresti oameni noi in politica, cu care sa ii inlocuiesti pe cei care gandesc pe vechi, sa ii cenzurezi corect politic pana la disparitie, sa ii demasti ca impotriva prezentului progresist pe gustul tau si alor tai.

Sa stapanim termenii cand formulam acuze, zic.

Tinem cu totii aproape, fara ura, in primul rand.

Despre Voicu Ienci

Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.

Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie