Legenda Sălănducului, din vremea luptelor lui Gelu cu maghiarii: Lacrimile amare s-au prefăcut în bănuţi de piatră

O legendă spusă din tată în fiu, generație din generație, în comuna Raşca, legenda Sălănducului spune că în negura veacurilor când ungurii au năvălit în Ardeal, voievodul Gelu, a purtat o mare bătălie cu maghiarii pe locul numit Gârda.

În această bătălie crâncenă şi-a pierdut viaţa unul dintre cei mai vrednici conducători ai lui Gelu, pe nume Sălănducu. După terminarea bătăliei, mama lui l-a căutat la locul luptei, iar unde i-a găsit trupul a săpat o fântână pentru amintirea lui şi „stâmpărarea tuturor trecătorilor care vor poposi prin aceste locuri”.

Legenda locului spune că în durerea-i de mamă a vărsat lacrimi atât de amare încât ele s-au prefăcut în bănuţi de piatră și într-adevăr locurile acestea pot fi văzute și astăzi o mulţime de pietricele cu formă rotundă care de fapt sunt fosile.

Cine a fost Gelu?

Gelu a fost un voievod care a domnit în Podişul Transilvaniei în Evul Mediu timpuriu. Cronica lui Anonymus, Gesta Hungarorum, spune că supuşii lui Gelu erau români şi slavi, că oastea lui era relativ slab înarmată, iar ţinutul era foarte bogat în resurse naturale.

Gelu a fost atacat de oştile maghiare conduse de Tuhutum, o căpetenie maghiară. După ce acesta cucerise în numele ducelui maghiar Arpad părţile de vest ale Transilvaniei (Bihor, Satu Mare şi Sălaj), cere stăpânului său dreptul de a cuceri noi teritorii în interiorul Ardealului, de data aceasta în folosul său propriu şi al urmaşilor săi.

sursă intelectuală: Vatca Ioan