Maghiarii în Apuseni: Populaţia secuiască din Trascău locuieşte în Rimetea (Torockó) şi Colţeşti (Torockószentgyörgy)

Populaţia secuiască din Trascău, Munții Apuseni, locuieşte în Rimetea (Torockó) şi Colţeşti (Torockószentgyörgy).

„Ambele aparţin de raionul Turda din regiunea Cluj şi sînt situate într-o vale afluentă a Arieşului, între Piatra Secuiască şi bordura, odinioară bogată în minereu de fier, a trecătorii Godar, Dealul Minei şi Piatra Lupului din Munţii Apuseni.

Valea relativ îngustă, împresurată de munţi, are o ieşire spre nord prin vîlceaua pîrîului Trascău la Buru, situată pe malul Arieşului şi alta spre sud prin comuna Vălişoara, înspre Aiud. Cultivabilă e numai partea dinspre răsărit de la Piatra Secuiască, restul e arid, stîncos. Atît formarea populaţiei secuieşti, cît şi dezvoltarea vieţii sociale s-au petrecut pe căi deosebite în cele două comune.

Ambele au fost întemeiate pe vremea organizării vechiului comitat Turda, ca părţi ale acelei linii de apărare al cărui centru a fost recent descoperit în cursul cercetărilor efectuate de arheologi. In secolul XII au fost colonizaţi la Rimetea mineri din Stiria, pricepuţi în extracţia fierului, aduşi de regele Geza II pentru exploatarea masivului apusean bogat în minereuri de fier. Din amestecul populaţiei maghiare autohtone cu coloniştii germani, s-a format populaţia minieră din Rimetea.

Deşi locuitorii ambelor comune erau iobagii familiei Torockai, totuşi cei din Rimetea, care se ocupau cu mineritul, trăiau din punct de vedere material mai independent, cu griji mai puţine, decît cei din comuna Colţeşti care se îndeletniceau cu agricultura. Fierarii din Rimetea, datorită produselor lor (brăzdare, cuţite de plug, rafuri, sape) erau apreciaţi pînă în regiuni mai îndepărtate şi în pofida muncii lor mai grele dispuneau de venituri care le asigurau o existentă. îndestulată. Această îndeletnicire creează în Rimetea o bază economică, datorită căreia nivelul de trai a devenit superior aceluia al populatiei de agricultori din Colteşti, împovăraţi de birurile iobăgeşti obişnuite. Urmele acestei deosebiri se oglindesc atît în aşezările cît şi în portul celor două comune. La Rimetea, rîndurile strînse ale caselor construite din piatră, care pot fi considerate a fi cu etaj, exprimă un mod autonom, independent de viaţă, pe cînd la Colţeşti casele de bîrne cu acoperişuri de paie, grupate în jurul conacului boieresc, dezvăluie starea de dependentă şi subordonare feudală a populaţiei.

Sub aspectul lui actual, portul din Trascău oglindeşte dezvoltarea socială şi economică de-a lungul veacurilor a populaţiei celor două comune. El reprezintă totodată mărturia plină de Invăţăminte a influentelor reciproce care au rezultat din convieţuirea dintre populatia de nemeşi şi băieşi în curs de îmburghezire din Rimetea cu cea agricolă din Colţeşti şi cu cea romînească şi săsească din zonele mai apropiate sau mai îndepărtate” arată cei de la Vatra Satelor din România.