(OPINIE) Adrian Dohotaru: Explicația pentru votul independent la locale. A fost vot anti Boc, nu vot pro Sărmaș

Explicația pentru votul independent la locale: a fost vot anti Boc, nu vot pro Sărmaș

Am avut un singur dialog față în față cu Sărmaș pe când candida la locale: l-am întrebat dacă e o candidatură să îl mențină în cărți pentru parlamentare. Mi-a răspuns că pe el nu îl mai interesează parlamentarele și un nou mandat, că vrea să se dedice Clujului. M-a indus în eroare. Deși cred că cei mai mari mincinoși sunt cei care se pot minți pe ei înșiși. La momentul respectiv poate era sincer, apoi s-a răzgândit pe parcurs.

Sabin Sărmaș a obținut ca independent la parlamentare 10.503 de voturi (3,15%), sub pragul electoral. La Primărie, candidatul independent la Primăria Cluj-Napoca s-a plasat pe locul doi, cu 29,37% (35.811) voturi. Diferența majoră are explicații contextuale, la fel ca la votul anti-Boc: mobilizarea mare fie pentru suveraniști, fie a partidelor tradiționale împotriva lor, fie a noilor mici partide l-au adus sub prag pe Sărmaș.

Cu toții am fost induși în eroare de un candidat care nu venea din viața reală, ci dintr-o campanie bine pusă la punct de PR. Legat de viața de zi cu zi, Sărmaș a fost și în Consiliul Local, deși participam la ședințe pe diverse teme civice, nu l-am văzut să se implice pe vreuna dintre aceste teme civice.

Nu l-am auzit să ia cuvântul pe vreun subiect relevant, era cuminte în aparatul de partid. Pur și simplu nu l-am remarcat până atunci, era invizibil, deși putea reprezenta cauze mai puțin vizibile pe agenda politică. Nu ai dreptul moral, că electoral se poate orice, după un astfel de parcurs partinic în PNL, să clamezi că reprezinți opoziția la primar. Când mediile asociative au arătat problemele cu mall-ul Iulius la Someș, Sărmaș se afișa cu investitorii, nu cu societatea civilă.

Totuși, în loc să fie o voce a rațiunii, nu a populismului, iar Sămaș să pună pe agenda publică ce proiecte sunt realizabile și ce nu sau cum pot fi modificate, populismul anti Boc a mers în direcția de ce nu se livrează ce s-a promis, chiar dacă ce s-a promis e extrem de problematic în sine. De pildă, metroul e realizat pe calcule greșite de populație, iar chiar dacă se realizează, va dura decenii, nu rezolvă problemele de trafic de acum ori din anii următori și va îndatora enorm orașul.

Centura e realizată tot pe calcule greșite de populație și rade zone importante de natură. Estimările inițiale de costuri au crescut de peste zece ori. Trenul metropolitan se poate face deja cu câteva milioane de euro fără a aștepta investițiile viitoare de zeci sau sute.

Puteam avea discuții raționale de acest fel în spațiul public, Sărmaș a ales populismul. De unde rezultă că într-un context de lehamite față de partide și de liderii lor, votul a fost anti-Boc, nu pro-Sărmaș, mai ales că proiectele OSĂ s-au acumulat, iar o bună parte din public și-a pierdut speranța că se vor realiza.

În lipsa unor discuții aplicate, riscul e ca viața publică să se degradeze enorm, invectiva, boții și propaganda să înlocuiască argumentele și critica justificată.

Mi-e teamă de ce va urma, poate deja e aici și refuz să cred că viața reală a fost înlocuită de niște simulări digitale și relații publice în loc de politici publice.

Despre Adrian Dohotaru

Adrian-Octavian Dohotaru este un politician, autor și activist civic ecologist român, deputat al circumscripției Cluj între 2016 și 2020.

Publicații – Anii ’60: mișcări contestare în SUA; Protestatarul; Pata (co-editor alături de Enikő Vincze și Hajnalka Harbula); Socialiștii. O moștenire; Soluții Bazate pe Natură la Someș (coord. Adi Dohotaru).