Pe Valea Arieșului, în perioadele de post, la masa moților se regăsea „ceapa în hârb”
În bucătăria moțească, unitățile de măsură erau clare: o lingură, o cană și făină cât cuprinde. Fata trebuia să învețe cum se pregătește mâncarea de la mamă și de la bunică. După ce se mărita, dacă nu știa rânduiala bucătăriei, era aspru criticată de soacră și soț, arată cercetătorii de la Centrul Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Cluj.
Pe Valea Arieșului, în perioadele de post, printre mâncăruri se regăsea „ceapa în hârb” (tocăniță de ceapă). „Cărcăleam ceapa și întindeam în ea mămăliga”, spune Ana Popa din Podeni.
De asemenea, din toamnă, se făcea silvoița, care se mânca fie cu pâine, fie cu mămăligă. „Fierbeam prunele în căldare de aramă cam două zile, până se îngroșa, vreme în care tăt amestecam”.
