Povestea contelui Kendeffy care a ajutat grupurile de partizani anticomuniști refugiați în Țara Hațegului
Gabor Kendeffy, în dreapta. foto: Muzeul de etnografie din Budapesta
Familia Kendeffy, cunoscută și sub numele de Cândea în limbajul românesc, reprezintă una dintre vechile familii cnezești din Transilvania. Această familie deține titlul de conte de Malomvíz, un privilegiu ereditar.
Cel mai vechi membru documentat al acestei familii este Nicolae Cândea, care a trăit în jurul anului 1300. Fiul său, Mihail, cunoscut sub numele de „dictus Kende Malomviz filius Nicolai dictus Kende de Malomviz” (Malomviz fiind denumirea maghiară a localității Râu de Mori), a fost condamnat la moarte în 1356, la ordinul voievodului Andrei Lackfy din Transilvania.
După Marea Unire din 1918, Reforma Agrară din 1921 a dus la expopierea de către statul român a întinse suprafeţe deţinute până atunci de nobilimea maghiară din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş. Astfel, Familia Kendeffy care ar fi stăpânit, înainte de Legea Reformei agrare, potrivit presupuşilor urmaşi ai acesteia, peste 200.000 de hectare pe actualul teritoriu al României, a rămas cu o suprafață mult mai mică.
Ultimele vlăstare ale familiei, Lajos Kendeffy și Gabor Kendeffy au avut destine diferite. În timp ce primul a preferat să părăsească România, Gabor Kendeffy şi soţia acestuia Susana Kendeffy (fostă Banffy) au decis să rămână în ţară şi au locuit până în 1946 în castelul din Sântamaria Orlea.
Familia Kendeffy a deținut, până la naționalizarea bunurilor instituită de regimul comunist în 1948, numeroase moșii în zona Hațegului și aproape 10.000 de hectare de pădure și fânețe în Retezat și regiunea înconjurătoare. În ciuda bogăției și renumelui de care se bucura înainte de Al Doilea Război Mondial, familia nobililor ducea o existență simplă în afara sărbătorilor și ajuta pe cât putea și pe românii din zonă. Aceasta reiese din mărturiile foștilor angajați ai lor și din documentele de arhivă studiate de profesorul Iancu Badiu.
„Când era bine dispus, ca să-şi atragă simpatia oamenilor din sat şi a slugilor, spunea că familia sa are origini româneşti. Dimineaţa, se plimba pe moşia sa întinsă pe un cal minunat, căruia îi pusese o măsea de aur. Dacă un om din sat dădea de o nenorocire şi avea nevoie de bani, mergea la castel şi era întotdeauna ajutat printr-un împrumut pe care putea să-l plătească şi prin muncă. Dacă vreun om era lovit şi avea o rană, mergea la castel unde era pansat şi îngrijit gratuit”, relata fosta slujnică, potrivit profesorului Iancu Badiu.
În ultimul deceniu al anilor ’40, viața contelui Gabor Kendeffy a luat o întorsătură dramatică, când a fost privat de toată averea sa. Spre deosebire de alți membri ai familiei, el a optat să rămână în România alături de soția sa.
Viața bună a familiei Kendeffy de la castelul din Sântămărie-Orlea s-a încheiat odată cu instaurarea „democrației populare” în România. Cu două săptămâni înainte de sosirea armatei sovietice „eliberatoare”, Gabor Kendeffy a încărcat toată averea familiei în carele trase de peste 20 de boi ungurești cu coarne răsucite și a transportat-o la Râu de Mori. Destinul averii rămâne incert. Se presupune că a fost confiscată de sovieticii ruși sau comuniștii români, a fost îngropată sau scoasă din țară.
Gabor Kendeffy este menționat chiar și într-un raport al serviciilor de spionaj americane, datând dinspre sfârșitul anului 1946, care se găsește în arhivele digitalizate ale Agenției Centrale de Informații (CIA). Acest document indică faptul că Gabor Kendeffy sprijinea grupurile de partizani care se opuneau comunismului și care se refugiau în munții din zona Hațegului: „Grupul din Hațeg, compus din fugari germani și membri ai minorității germane din România, este stabilit în munții Hațegului. Liderul lui este contele Kendeffy, un latifundiar local. Nu se cunoaște puterea și echipamentul acestui grup. Rapoartele primite arată că britanicii au contactat acest grup. În acest moment este imposibil să estimăm grupurile de rezistență din România. Sunt probabil cel puțin 60 de organizații și comitete informale, compuse de obicei din foști ofițeri de armată. Multe sunt neimportante și fără influență”, arată nota CIA.
Gendeffy a decedat în 1962 la Hațeg, după ce ar fi căzut într-un șanț săpat pentru instalarea unei conducte de canalizare. A fost îngropat în Hațeg, iar la scurt timp după aceea, soția lui a decis să părăsească țara și s-a mutat la Viena.
