Purecu’ cu Ștergura: În Postul Crăciunului, feciorii din Mănăstireni se așezau lângă fata potrivită, apoi începea jocul

Cu Postul Crăciunului, în satul de altădată, începeau șezătorile. Acestea erau organizate, de regulă, la o casă, unde fetele se adunau și lucrau împreună. Aici veneau și feciorii. Pentru plată, feciorii aduceau câte un car de lemne la gazda șezătorii, iar fetele petrol pentru lampă, în unele zone.

Și, după ce intrau în casă, feciorii se așezau lângă fata pe care o considerau potrivită, sau lângă drăguțe. Pentru a curta fetele, feciorii organizau diverse jocuri.

În satul clujean Mănăstireni, un astfel de joc era „purecu’ cu ștergura”.

„În mnijlocu’ căsî, pă on scaun, sta on fecior înnodat în tri, patru noduri. Atinge on fecior scaunu’ șî zîce: Întoarce-te, purece!

Șî fecioru zâce: Nu mă pot de pântice!

Celălalt îl întreabă: Până când?

Îi răspunde: Până când ficioru’ Țuț nu o țucă pă fata Floriță! Șî să luau la rând, la țucat.

Dacă ave mânie pă o fată, cel de pe scaun îi trimete tăt feciori răi la țucat, aflăm din „Monografia folclorică a comunei Mănăstireni”, autor Florica Marțian, volum editat în 2006 de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj.

Existau și alte jocuri asemănătoare, inițiate de feciori dornici de a se apropia cât mai mult de fata pe care o plăceau, însă, fiecare fată sau fecior trebuia să dea dovadă de un comportament moral deosebit, patronat de buna-cuviință, totul „numa’ cât să cade”.

Această expresie era foarte des întâlnită în lumea satului, alături de „nu să șede”, adică nu intră în limitele bunei-cuviințe colective.