„Sărbătoarea Narciselor” de la Negrileasa se organizează în 18-19 mai
„Sărbătoarea Narciselor” de la Negrileasa se organizează în 18-19 mai în acest an.
Tradiționala „Sărbătoare a narciselor” de la Negrileasa și o nouă etapă a concursului de tradiții și obiceiuri „Cultură pentru cultură” organizată de Consiliul Județean Alba se vor desfășura în 19 mai, de Sf. Constantin și Elena.
Festivalul – concurs de tradiţii şi obiceiuri „Cultură pentru Cultură” este un proiect cultural unic în Europa și are ca scop revitalizarea şi promovarea zestrei comunităţilor locale din Judeţul Alba în materie de tradiţii, obiceiuri (meşteşuguri populare, folclor literar, muzical și coregrafic, gastronomie tradițională).
Este o competiţie în care oamenii satului arată ce au mai de preţ, zestrea păstrată din străbuni, şi împărtăşesc tuturor aceste obiceiuri şi tradiţii. Etapa I va avea loc la Poiana Narciselor de la Negrileasa (Bucium, Alba).
Legenda de la Negrileasa Încă din strămoşi, toţi cei de aici din Apuseni povestesc cu farmec despre cum Negrileasa, un munte aflat la graniţa dintre comunele Mogoş şi Bucium s-a făcut cunoscut datorită imensei coroane de narcise care an de an în luna mai albesc toate poienile din vârful muntelui. Pe vremuri, ca şi acum, poienile acestui munte reprezintă locul în care ciobani din toate părţile se întâlnesc, îşi povestesc peripeţiile şi se pregătesc pentru un nou an. Tot aşa se zvoneşte că a apărut şi legenda Negrilesei, din întâmplarea unor ciobani care mai apoi au povestit totul urmaşilor şi astfel a ajuns până în zilele noastre.
Se spune că, în vremuri îndepărtate, o pasăre măiastră care zbura din depărtări, doar o dată în an, în aceşti munţi, pentru a vesti sărbătorile de cântec şi joc ale anului, s-a oprit în Poiana Negrilesei, aşa pe când se îngâna ziua cu noaptea, pentru a se odihni după atâta drum. Era vremea când ciobani din zonă pregăteau cina în jurul focului de cetină, iar unul dintre ei, mai bătrân, văzu pasărea şi, prin sunet de tulnic, îşi chemă camarazii ca să o prindă, pentru a-şi împodobi pălăriile cu penele ei. Pasărea măiastră, frântă de osteneală, aşteptă ca păstorii să se aproprie şi le rosti cu grai omenesc şi înţelept: „Ştiu că vreţi să-mi luaţi viaţa, pentru penele mele, cu care să vă împodobiţi pălăriile, dar de mi-ţi cruţa, voi umple aceste poieni cu aceste pene şi an de an ele vor răsări mai frumoase şi mai multe pentru voi, astfel încât copiii, nepoţii şi strănepoţii voştri vor avea, cât vor fi aceşti munţi, podoaba penelor mele”. La aceste vorbe minunate, ciobanii au lăsat pasărea în viaţă. Şi-a luat zborul şi nu s-a mai oprit decât pe Muntele Găina, dar nu a uitat să îşi scuture penele fermecate, astfel încât de atunci şi până acum, în aceste poieni din Negrileasa, cresc an de an, ca să vestească venirea verii, frumoasele narcise, dezmierdând cu frumuseţea şi mirosul lor pe toţi trecătorii şi mai ales pe cei care vin la Sărbătoarea Narciselor din luna mai.
