Tradiții de Sânziene în Ardeal: În noaptea de Sânziene, ielele dansează în poieni și pe dealuri

Rusaliile, sărbătoare creștină care comemorează coborârea Sfântului Duh asupra apostolilor, ocupă un loc special în cultura românească. Celebrată la 50 de zile după Paște, această sărbătoare este însoțită de o multitudine de tradiții și superstiții, multe dintre ele având rădăcini adânci în credințele populare precreștine.

Originea și semnificația rusaliilor

În tradiția creștină, Rusaliile marchează momentul în care apostolii, adunați în Ierusalim, au primit darul Sfântului Duh, simbolizat prin limbi de foc. Acest eveniment este considerat nașterea Bisericii creștine. Însă, în folclorul românesc, Rusaliile au fost asociate cu diverse entități supranaturale și credințe vechi, unele dintre acestea fiind păstrate până în zilele noastre.

Superstițiile de Rusalii

Superstițiile legate de Rusalii variază de la o regiune la alta, dar multe dintre ele au în comun teama de spiritele rele și dorința de a atrage norocul și protecția divină.

Frica de Iele

Ielele, cunoscute și sub numele de Rusalii sau Zânele, sunt spirite feminine despre care se crede că devin foarte active în perioada acestei sărbători. Se spune că ele dansează noaptea și pot aduce boală sau nenorocire celor care le surprind sau nu respectă anumite reguli. Pentru a se proteja de furia Ielelor, oamenii evită să lucreze în zilele de Rusalii și își împodobesc casele și porțile cu ramuri de tei, nuc sau pelin, plante considerate a avea puteri protectoare.

Interdicții și Precauții

În multe zone din România, există credința că în zilele de Rusalii nu este bine să te cerți, să împrumuți lucruri sau să pleci la drum lung, deoarece spiritele rele pot provoca necazuri. De asemenea, oamenii evită să se scalde în ape curgătoare, crezând că acestea sunt bântuite de spiritele Ielelor.

Sfințirea Apelor

O altă superstiție de Rusalii este legată de sfințirea apelor. Se crede că preoții care sfințesc apele în această perioadă le conferă proprietăți vindecătoare. Mulți oameni adună această apă sfințită pentru a o folosi pe parcursul anului în diverse ritualuri de purificare și protecție.