Transhumanța, obiceiul de migrare a ciobanilor cu oile, a intrat în UNESCO: Ce rute din România sunt recunoscute?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Transhumanța, obiceiul străvechi de migrare a ciobanilor cu oilor, în funcție de anotimp, a intrat în UNESCO. Transhumanţa, strămutarea sezonieră a turmelor a fost depus la UNESCO în martie 2020 de Albania, Andorra, Austria, Croaţia, Franţa, Grecia, Italia, Luxemburg, România şi Spania.

Intrarea în patrimoniul UNESCO a avut loc la cea de-a 18-a sesiune a Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial care se desfăşurat în Botswana.

Ce trasee de transhumanță sunt recunoscute în România ca patrimoniu cultural?

• Muscel (sunt trei stăpâni de munte care merg cu oile în Câmpia Găvanu-Burdea și Câmpia Târgoviștei, în localitățile Rucăr, Dragoslavele, Jugur, Mățău, Boteni);
• Bran – Moieciu (ciobanii merg cu oile în Țara Oltului și în Depresiunea Brașov; localitățile Fundata, Șirnea, Măgura, Peștera, Moieciu,
  Bran);
• Mărginimea Sibiului (iernatul se face în Depresiunea Sibiului, Podișul Secașelor, Depresiunea Săliște și Podișul Hârtibaciului, în
  localitățile Jina, Poiana Sibiului, Rod, Tilișca, Rășinari, Sadu, Râu Sadului etc.);
• Covasna (localitățile Voinești, Brețcu, Zăbala, Întorsura Buzăului, Păpăuți);
• Săcele–Brașov; Vaideeni, Baia de Fier, Polovragi, Novaci; Perișani (localitățile Mălaia, Boișoara, Câineni, Racoviță, Titești;
• Mărginimea Sebeșului (localitățile Șugag, Săsciori, Pianu);
• Vrancea (localitățile Soveja, Năruja, Nistorești, Tulnici, Paltin, Nereju, Bârsești, Coza, Păulești, Negrilești);
• Nucșoara (localitățile Brădetu, Corbi, Galeșu, Domnești, Arefu, Oești);
• Depresiunea Petroșani – ținutul momârlanilor (localitățile Petrila, Jieț, Câmpa, Răscoala, Tirici, Popi, Taia, Maleia,
  Slătinoara, Livezeni, Dâlja Mare, Bănița, Câmpu lui Neag);
• Depresiunea Hațeg (localitățile Barda, Clopotiva, Pui, Râu de Mori); Sângeorz Băi (Munții Rodnei).
• Mărginimea Sebeșului (localitățile Șugag, Săsciori, Pianu)

Transhumanţa contribuie la incluziunea socială, consolidând identitatea culturală şi legăturile dintre familii, comunităţi şi teritorii, contracarând în acelaşi timp efectele depopulării rurale.

Practică ancestrală, transhumanţa decurge dintr-o cunoaştere profundă a mediului şi presupune practici sociale şi ritualuri legate de îngrijirea, creşterea şi dresajul animalelor şi de gestionarea resurselor naturale.

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google