Turda industrială de altădată, orașul fabricilor care dădeau viață economiei locale
Înainte de 1990, Turda era una dintre cele mai industrializate localități din Transilvania. Orașul pulsa în ritmul uzinelor și al combinatelor care angajau mii de oameni și dădeau identitate unei comunități puternic legate de muncă, producție și inovație tehnologică.
În perioada comunistă, Turda devenise un adevărat pol industrial, iar zonele sale economice erau pline de activitate de dimineața până seara. Cele mai importante unități care funcționau atunci au fost Uzinele Chimice Turda, Fabrica de Sticlă Turda și Turdeana, o fabrică renumită pentru materialele de construcții, produsele refractare și izolatorii ceramici exportați până în Orientul Mijlociu.
Uzinele Chimice Turda reprezentau unul dintre cele mai mari complexe industriale din zonă. Aici se produceau substanțe chimice utilizate în agricultură, industrie și construcții, iar uzina oferea locuri de muncă pentru sute de specialiști și muncitori calificați. Infrastructura industrială a fost dezvoltată special pentru nevoile acestui colos, Turda beneficiind de rețele proprii de alimentare cu apă și canalizare industrială.
O altă mândrie a orașului era Fabrica de Sticlă Turda, locul unde se realizau produse de uz casnic, industrial și decorativ, recunoscute pentru calitatea lor. Fabrica avea colaborări cu alte centre industriale din țară și exporta o parte din producție, contribuind semnificativ la economia locală.
Turdeana, una dintre cele mai cunoscute întreprinderi, se specializa în producția de materiale de construcții, de la cărămizi și plăci refractare, până la izolatori electrici. Era o fabrică emblematică pentru oraș – nu doar prin numărul mare de angajați, ci și prin rolul său strategic în economia regională.
Pe lângă aceste trei coloane industriale, Turda avea și alte fabrici mai mici care completau peisajul economic: unități de prelucrare a materialelor de construcții, ateliere mecanice și centre de reparații industriale. Toate formau un lanț economic complex, capabil să susțină dezvoltarea locală și să ofere locuri de muncă locuitorilor din Turda și din comunele învecinate.
În acea perioadă, aproape fiecare familie avea un membru angajat într-o fabrică. Zgomotul utilajelor, sirenele care marcau schimburile de lucru și fumul ridicându-se deasupra uzinelor făceau parte din peisajul cotidian al unui oraș viu, dinamic și muncitor.
Astăzi, multe dintre aceste fabrici au fost închise sau transformate, dar memoria lor rămâne adânc întipărită în conștiința localnicilor. Generațiile care au trăit acele vremuri vorbesc încă despre Turda industrială ca despre o epocă de prosperitate și stabilitate, când orașul era un exemplu de eficiență și unitate.
Turda de dinainte de 1990 nu era doar un oraș al fabricilor, ci și un simbol al solidarității și muncii colective. În acele hale uriașe s-au format destine, s-au legat prietenii și s-a scris o parte esențială din istoria economică a Transilvaniei.
