Un oraș în nordul Clujului – Arhitectul șef al Clujului, Claudiu Salanță: „Trebuie să discutăm despre un minim în urbanism, nu despre un maxim!”
Claudiu Salanță, arhitect-șef al județului Cluj, a fost invitat recent în cadrul podcastului „Horia Nasra Show”, unde a abordat teme importante legate de urbanism, dezvoltare industrială și reconversia spațiilor urbane în județul Cluj. Printre subiectele discutate s-au numărat relocarea fabricii Sanex, oportunitățile de creștere în localitățile din proximitatea municipiului și direcțiile de dezvoltare ale zonei de nord a orașului Cluj-Napoca.
Relocarea Sanex – un exemplu de reconversie industrială motivată de presiunea imobiliară
Salanță a oferit exemplul relocării fabricii Sanex la Săndulești, ca model de schimbare strategică în contextul urbanizării accelerate. Potrivit acestuia, terenul pe care era amplasată anterior unitatea de producție a devenit atât de valoros pentru piața imobiliară, încât mutarea întregii facilități industriale a devenit justificată economic: „A devenit atât de rentabilă încât avem un exemplu, cel al Sanex-ului, în care o întreagă fabrică s-a relocat în Sândulești. S-a reconstruit fabrica acolo din cauza că terenul de aici a devenit mult prea rentabil pentru imobiliare încât a meritat să muți o fabrică întreagă. Nu a murit fabrica, ea s-a relocat în Sândulești.
Pentru Sândulești va fi excelent dacă își mută și sediul social acolo pentru că va crește comunitatea și bugetul local de acolo substanțial. Și s-a relocat, pur și simplu, o întreagă industrie. O fi bine, o fi rău, nu știu.”
Salanță a subliniat că, dincolo de aspectul economic, o astfel de mutare poate avea efecte pozitive și asupra comunităților locale, prin creșterea veniturilor bugetare și dezvoltarea infrastructurii.
Reconversia platformelor industriale din nordul Clujului: nașterea unui nou oraș
O altă temă majoră a fost reconfigurarea urbanistică a zonei de nord a Clujului, unde autoritățile plănuiesc reconversia platformelor industriale într-un nou cartier urban integrat.
Salanță a atras atenția asupra unei paradigme diferite de planificare urbană, în care accentul nu trebuie să mai cadă exclusiv pe cât de mult poți construi, ci mai degrabă pe cât este necesar să construiești: „Eu văd urbanismul ăsta puțin diferit, în sensul că astăzi toată lumea discută despre maxim. Cât e maximul pe care îl poți construi într-o zonă. Eu cred că ar trebui anumite zone în care să fie un minim. De la care n-ai voie să construiești mai puțin. În sensul că avem o infrastructură cum este calea ferată care îți permite să duci oamenii unde ai nevoie. Ai magazine, pentru că toți se fac partea de malluri. O să ai partea de dotări de sănătate, pentru că vin la pachet. Ai partea de învățământ, la fel, ca să nu ai deplasări inutile. Vei avea partea de retail cu toate lucrurile aferente. Și atunci ar trebui să utilizezi terenul ăla la maximul posibil. Astăzi legea permite un CUT de 4. Adică poți să construiești de patru ori suprafața terenului pe care îl ai. Ăla ar trebui atins în anumite zone.”
Arhitectul-șef susține o abordare bazată pe utilizarea coerentă și eficientă a infrastructurii existente, în special în zonele deja bine conectate la rețeaua de transport, comerț și servicii publice. În acest context, o densitate controlată, dar ridicată, poate contribui la limitarea extinderii haotice a orașului și la crearea unor spații urbane funcționale și sustenabile.
