Voicu Ienci: ReArm Europe – oportunitate si ultima sansa
Uniformizarea si deposedarea de suveranitate a statelor membre UE, idealul federalizarii se construieste prin metoda impunerii unor obiective majore si esentiale la nivel de Uniune, care sa inhame pe toata lumea si sa necesite noi valuri -atat de standardizare a legislatiei si societatii, cat si de mutare a competentelor dinspre institutiile nationale spre cele unionale.
Tema se stabileste si obiectivul se poate trasa fie pur ideologic, fie practic, derivat din necesitati reale, iar reteta este mereu fara scrupule, invatata de 80 de ani, de la Goebbels -agitarea unui pericol imaginar sau inchipuit, amplificarea lui in media stipendiata de la centrul Uniunii pe canale uzitate curent si verificate, pana la receptorul simplu cetatean …european sau nu, decideti fiecare pentru voi insiva.
Standardele agriculturii europene, cooperarea educationala in materie uniformizarii programelor scolare, mecanismele unionale de acces la resursele interne, integrarea schemelor si rutelor de transport, chiar si crearea monedei Euro si a zonei Schengen reprezinta tot atatea exemple in care obiectivul a fost stabilit ca provocare a integrarii sau ca solutie la amenintarea concurentiala economica si politica.
Atata timp cat ele au avut o necesitate reala si obiectiva, s-au bazat pe nevoi sociale si economice intrinseci, toate acestea au rodit pozitiv, devenind argument nemijlocit si palpabil al insasi existentei Uniunii.
Din pacate, sub influenta conceptiilor neo-marxiste si a ecologismului extremist, impuse in universitatile anilor ’70-’80 si ajunse la butoanele mari ale politicii europene de la sfarsitul anilor ’90, obiectivele promovate au devenit tot mai putin realiste, pana acolo unde au daunat economic si au destructurat corpul social asezat in cheia traditiilor statelor membre.
O inginerie sociala la scara larga, comparabila cu anii ’30 ai stalinismului sau cu Revolutia culturala chineza? Unii se grabesc si astazi sa le compare, desi difera fundamental prin mecanismul de decizie si propagare, dar si prin efectele concrete la firul ierbii si prin conformatia politica ramasa in urma -o diferenta in mod sigur cantitativa, dar dilematic calitativa.
Cantitativ, atat stalinismul, cat si maoismul au exterminat fizic pentru a convinge, cu rezultate colosale privind amploarea genocidara, au lasat o lume osificata in frica si decizie centralizata, iar calitativ au generat un corp social fara oameni, individul devenind depersonalizat absolut.
Corectitudinea politica bruxelleza si marota schimbarilor climatice, care au dominat agenda UE in primele doua decenii ale secolului XXI, nu isi numara mortii in cadavre umane, ci in cifrele economice ale regresului productiei si contractiei pietelor de desfacere -rezultat al scaderii competitivitatii, cercetarii si inovatiei tehnologice aplicate si absorbite in productie, in denaturarea schemelor si mecanismelor economice reale cu impuneri artificiale si rupte de orice justificare concreta, in pervertirea logicii si gandirii individului devenite program de educatie comunitar.
Calitativ, rezultatul este antagonizare, in primul rand. Lipsa fricii de exterminare fizica -procesul fiind gandit sa convinga, nu sa pedepseasca, pornind de la experienta esuarilor istorice mai sus amintite, a determinat cresterea nebanuita a rezistentei societare la politicile impuse, canalizand un val de manie si de negare a UE, chiar cu toate realizarile ei benefice de pana acum.
Pe de o parte, avem omul nou -produs al demersurilor si politicilor europene, idiotul fara opinii, simplu tonomat al ideilor calculate si induse prin media. Pe de alta, avem ganditorul cu mijloace proprii, agasat, in primul rand, de neadecvarea discursului oficial la realitatea biologica, axiologica, sociala si economica.
In timp ce varful Uniunii si-a castigat mase adormite si transfigurate logic si moral, pe partea cealalta a reusit exacerbarea militantismului nationalist, anti-centru si impotriva politicilor unionale, care risca sa nege tot, la gramada, atata timp cat porneste de la actuala generatie politica europeana la putere.
Este evidenta distructia societara, atat la nivelul statelor nationale, dar mai ales la nivelul Europei organizate politic ca intreg.
Odata esuata politica provocarilor sexo-marxiste, a demonizarilor woke si angoaselor climatice, locul central in agenda europeana il preia necesitatea inarmarii, pentru rezistenta si rezilienta la amenintarile geopolitice.
Din fericire, ReArm Europe porneste de la necesitati reale, nu inventate, in epoca schimbarilor politice internationale majore, a reconfigurarii drastice a logicii conceptiei si actiunii la nivel mondial.
Tot reinarmarea obliga la reconsiderarea actiunilor unionale in economie -punerea necesitatii energetice in relatie cu eficienta, nu cu deziderate ideologice, relansarea cercetarii si inovatiei tehnologice, sau in societate -eliminarea universalismelor demobilizante si aplatizante, cu angajament identitar pornit de la constiinta nationala inspre recunoasterea valorilor reale, ce reunesc constiinta europeana (acest din urma fenomen il veti vedea in anii urmatori, fiind abia la inceput).
In sfarsit, dupa doua decenii de taiat frunza la caini si experimente esuate, Europa are sansa sa se intoarca spre concretul salvator al unui intreg drum inceput acum 70 de ani.
Mercosur, e doar un pas schiop, o greseala de etapa, pe cararea cea buna, si care arata limitarile celor de azi, dar care in mod sigur nu vor mai fi maine.
Nu imi doresc sa comentez mai mult despre ceva devenit aproape caduc in conditiile rezistentei si promptitudinii blocajului, semn ca Uniunii Europene ii reinvie sistemul imunitar mult prea atrofiat in trecutul apropiat.
Va reusi, in primul rand, sa se curete de balastul ideologic ce capuseaza, sugand seva creatiei si energia ratiunii unor intregi generatii crescute intre timp?
Sa speram ca nevoia invata si sa nu ne temem de greu. Fundul sacului care trezeste la realitate este aproape
…atat de aproape, incat il intrevad si legatii la ochi bruxellezi, de varsta milocie si cu aspiratii relative, asteptand un imbold care sa ii orienteze pe fagasul logicii normalitatii obiective.
Despre Voicu Ienci
Absolvent al Facultatii de Drept -Universitatea Babes-Bolyai (2000) si al Certificatului Profesional in Management -The Open University (U.K. 2013), Voicu Ienci este antreprenor si pasionat de istorie si politica.
Ideologic, este profund atasat conservatorismului clasic si un apropiat al viziunilor crestine pro-viata si pro-familie
