Medicul cardiolog Mirela Stoia avertizează: Urgențele sunt sufocate de cazuri care nu ar trebui să ajungă în spitale
Medicul cardiolog Mirela Stoia, care activează la Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, , prezentă în podcastul „Lumea lui Avarvarei” , trage un semnal de alarmă dur asupra modului în care funcționează, în prezent, sistemul de urgență din România. Potrivit acesteia, unitățile de primiri urgențe au ajuns să fie sufocate de pacienți care nu reprezintă urgențe reale, în timp ce cazurile grave riscă să fie întârziate într-un sistem suprasolicitat.
„Practic, majoritatea patologiei și problemelor vin și se, mă scuzați, înfig în urgență și în spitale”, spune medicul, descriind o realitate cotidiană din camerele de gardă. Pacienți cu decompensări cardiace ușoare, episoade minore de pareză sau simple variații de tensiune arterială ajung direct la UPU, fără a fi evaluați anterior în alte structuri medicale.
Centrele de permanență, veriga lipsă din sistem
În opinia Mirelei Stoia, una dintre cauzele majore ale acestui blocaj este lipsa funcțională a centrelor de permanență, care ar trebui să preia cazurile simple și să degreveze spitalele de urgență: „Aici ar trebui create, odată, să funcționeze centrele de permanență, ca să asiste aceste lucruri simple”, subliniază medicul cardiolog.
Fără aceste filtre intermediare, UPU devine poarta de intrare pentru orice problemă medicală, indiferent de gravitate. Rezultatul este un flux continuu de pacienți, imposibil de gestionat eficient, care consumă timp, energie și resurse medicale critice.
Medicii specialiști, puși în situații absurde
Supraaglomerarea are și efecte directe asupra actului medical. Mirela Stoia atrage atenția că specialiștii ajung să fie solicitați pentru investigații care nu țin de urgență, în detrimentul cazurilor cu adevărat grave.
„Nu este normal să primesc în urgență suspiciune de tromboză venoasă și să mi se ceară ecodoppler venos. Nu aceasta este menirea mea, ca medic de gardă, cardiolog, să prestez serviciu radiologic de ecografie venoasă”, afirmă medicul. Ea precizează că astfel de investigații sunt justificate doar în contexte critice, cum este suspiciunea de embolie pulmonară, nu în situații care pot fi evaluate în ambulatoriu.
Așteptări interminabile și blocaje în lanț
Un alt efect al acestui fenomen este timpul uriaș de așteptare pentru pacienți. Cei care nu se află într-o stare critică ajung să aștepte șapte sau opt ore, timp în care apar noi urgențe reale.
„Vin alte urgențe, vine un accident, traume, trei casualty, se blochează totul”, explică Mirela Stoia. În astfel de momente, întregul sistem intră într-un blocaj periculos: medicii sunt suprasolicitați, pacienții devin frustrați, iar calitatea actului medical riscă să scadă.
Educația medicală, la fel de importantă ca infrastructura
Medicul subliniază că problema nu este doar una de organizare, ci și de educație medicală a populației. Mulți pacienți nu știu unde să se adreseze sau aleg urgența din lipsă de informații sau din neîncredere în alte structuri medicale.
În lipsa unor centre de permanență funcționale, a unui triaj clar și a unei educații medicale de bază, unitățile de primiri urgențe riscă să devină puncte de congestie, unde urgențele reale concurează cu afecțiuni minore pentru aceeași resursă limitată: timpul medicului.
Mesajul Mirelei Stoia este tranșant: fără reforme reale în asistența medicală primară și fără degrevarea UPU de cazurile non-urgente, sistemul va continua să funcționeze la limita colapsului, iar costul final va fi plătit de pacienții care au, cu adevărat, nevoie de ajutor imediat.
