Secretele hidrocentralei subterane din Retezat, colosul energetic din inima munților
Una dintre cele mai impresionante și puțin cunoscute realizări inginerești din România este hidrocentrala subterană din munții Retezat, parte a amenajării hidroenergetice Râul Mare – Retezat, construită în perioada comunistă și rămasă în istorie pentru amploarea și dificultatea execuției sale.
Lucrările la proiectul hidroenergetic Râul Mare – Retezat au început în 1975, când statul român a decis, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 759, realizarea unei amenajări complete, care să includă barajul de la Gura Apelor, hidrocentrala subterană Retezat și centrala Clopotiva, în aval.
„Hidrocentrala din Retezat, construcție subterană de mare cădere (582,5 metri) realizată între anii 1977-1986, este echipată cu două turbine Francis, cu o putere instalată de 335 MW și o energie medie multianuală de 605 GWh.” — astfel este descrisă centrala de documentele tehnice și sursele specializate, evidențiind importanța ei în sistemul energetic național.
Construcția a fost una titanică: tuneluri de aducțiune de peste 18 kilometri, cu un diametru de aproape 5 metri, au fost săpate în munte pentru a conduce apele din acumularea lacului Gura Apelor către camera turbinei, unde energia potențială a fost transformată în electricitate. Captările secundare ale Retezatului preiau apa din numeroase pâraie și izvoare, însumând peste 30 de kilometri de galerii subterane.
Proiectul a schimbat radical peisajul sălbatic al zonei, transformând valea Râului Mare și împrejurimile într-o mare lucrare de infrastructură hidroelectrică, care include și unul dintre cele mai mari baraje de anrocamente din Europa, cu o înălțime de aproape 170 de metri și o lungime de aproximativ 464 de metri la coronament.
Condițiile de muncă au fost extrem de dificile, întrucât zona se află la altitudini de peste 1 000 de metri, într-un ținut montan abrupt și izolat. Pe durata celor 11 ani de construcție au fost mobilizați mii de muncitori, iar numeroase accidente de muncă, prăbușiri de teren și inundații au făcut ca proiectul să rămână un simbol al efortului și sacrificiului din epoca respectivă.
În interiorul centralei, două turbine Francis – masini hidraulice robuste și eficiente – generează energia de la cei peste 580 de metri diferență de nivel între lacul de acumulare și camera de generare. Această diferență de cădere mare este ceea ce conferă hidrocentralei Retezat capacitatea de a produce energie în cantități semnificative.
Lacul Gura Apelor, lucrare de acumulare asociată proiectului, acoperă peste 400 de hectare și servește atât la reglarea debitelor în perioadele variabile de secetă sau viitură, cât și ca rezervor strategic pentru producția electrică.
După ce a fost pusă în funcțiune în 1986, hidrocentrala Retezat a devenit una dintre cele mai importante investiții hidroenergetice din țară, iar retehnologizările recente vizează menținerea fiabilității și creșterea eficienței centralei.
Construcția acestei centrale rămâne un reper major în istoria energeticii românești — o lucrare executată în condiții dificile, dar cu un impact durabil asupra capacității de producție a energiei din surse regenerabile.
