Mihai Curteanu: Bolojan pornește de la o premisă profund greșită în privința legii salarizării
L-am ascultat pe Ilie Bolojan vorbind despre legea salarizării unitare și cred că pornește de la o premisă profund greșită.
Argumentul prezentat fiind pueril, economia României nu permite o creștere a fondului de salarii cu mai mult de 12 miliarde de lei. Cu alte cuvinte, ni se transmite din nou că „nu sunt bani” și că „atât produce economia” aceeași placă larg uzitată de fiecare dată .
Dar aceasta este o abordare este una strict contabilă a unei probleme structurale.
Cine a spus că fondul total de salarii trebuie crescut necontrolat?
Adevărata problemă a sistemului public nu este doar valoarea fondului de salarii, problema este MODUL ÎN CARE SUNT DISTRIBUIȚI BANII.
Aici ar trebui să acționeze o lege reală a salarizării, statul român trebuie să înceapă să plătească mai bine oamenii care muncesc, performează și duc efectiv instituțiile în spate. În același timp, trebuie să aibă curajul să elimine posturile inutile, sinecurile și pilele politice incompetente, plantate ani la rând prin ministere, agenții și companii de stat.
Nu este normal ca un profesionist să fie prost plătit pentru că sistemul trebuie să întrețină armate de oameni angajați pe criterii politice, nu este normal să vorbești despre „echitate salarială” fără să vorbești despre performanță, competență și responsabilitate și mai ales, nu este normal ca tocmai cei care au construit acest sistem clientelar să vină astăzi și să ne explice că economia nu mai permite salarii mai mari.
Ni se spune simplu ,,Atât produce economia”.
Dar cine a sufocat această economie?
Cine a schimbat legislația fiscală de la un an la altul?
Cine a crescut taxele și a transferat permanent nota de plată către mediul privat?
Cine a construit un sistem în care statul câștigă primul, indiferent dacă antreprenorul supraviețuiește sau nu?
Economia României ar putea produce mult mai mult dacă firmele nu ar fi îngenuncheate de o legislație fiscală impredictibilă și sufocantă, ar putea produce mai mult dacă accizele la combustibil ar fi reduse, prețul combustibilului intră în aproape fiecare produs și serviciu din economie, transport, agricultură, construcții, industrie, distribuție.
Am putea produce mai mult dacă în domeniul energetic am avea politici coerente și constructive, România are resurse, are poziție strategică și are potențial, cu toate acestea, energia continuă să fie o povară pentru multe companii, în loc să reprezinte un avantaj competitiv pentru economia națională.
Așadar, afirmația „atât produce economia” este în opinia mea, profund ipocrită, economia produce atât ÎN CONDIȚIILE CREATE DE VOI, produce atât după ani de instabilitate fiscală și coeerență administrativă, produce atât după taxe crescute, produce atât după politicile energetice greșite, produce atât în timp ce aparatul public a fost încărcat cu sinecuri și clientelă politică.
Iar acum tot cetățeanului, angajatului performant și antreprenorului român li se spune că trebuie să accepte limitele economiei.
Nu.
România nu are nevoie de o lege a salarizării care să împartă sărăcia în mod „unitar”, România are nevoie de o reformă care să redistribuie corect banii existenți mai mult pentru cei care muncesc și performează, nimic pentru sinecurile politice inutile, în paralel, statul trebuie să elibereze economia pe care tot el a sufocat-o.
Pentru că nu poți ține motorul economiei cu frâna trasă și apoi să acuzi motorul că nu dezvoltă suficientă putere.
Despre Mihai Curteanu
Este absolvent de drept, antreprenor, pasionat de urbanism și de provocările dezvoltării metropolitane. Ideologic îmbrățișează valorile conservatoare și creștine. În prezent este secretarul general al AUR Cluj.
