Remus Lăpușan, după 120 de zile de instabilitate politică: „România are nevoie de stabilitate, dar aceasta se măsoară prin efectele guvernării asupra oamenilor”

România trebuie să depășească perioada de instabilitate politică printr-o guvernare evaluată după rezultate concrete, nu după durata negocierilor sau distribuirea funcțiilor, susține Remus Lăpușan. Într-o analiză asupra priorităților economice și sociale ale țării, acesta vorbește despre energie produsă în România, reindustrializare, investiții în apărare care să susțină industria națională, combaterea evaziunii înaintea introducerii unor noi taxe, modernizarea administrației și continuarea marilor proiecte de infrastructură.

După o perioadă pe care o descrie drept 120 de zile de instabilitate politică, Remus Lăpușan avertizează că efectele incertitudinii de la nivelul puterii nu se limitează la Parlament sau la negocierile dintre partide.

Consecințele ajung, spune acesta, în economie, în deciziile companiilor și, în final, în bugetele familiilor.

„Instabilitatea politică nu rămâne între zidurile Parlamentului și nici la masa negocierilor dintre partide. Efectele ei se simt în economie, în investițiile care se amână, în planurile antreprenorilor și, în cele din urmă, în viața de zi cu zi a fiecărei familii. De aceea, orice discuție despre guvernare trebuie să pornească de la rezultate și de la ceea ce se schimbă concret pentru oameni”, afirmă Remus Lăpușan.

Mesajul său construiește practic o listă de criterii după care, în opinia sa, ar trebui evaluată guvernarea: energie și industrie, apărare, agricultură, fiscalitate, administrație, infrastructură, educație, sănătate și nivelul de trai.

Energie produsă în România și folosită pentru competitivitatea economiei

Prima direcție indicată este energia. Lăpușan susține că România trebuie să valorifice mai mult resursele pe care le deține, iar producția internă să se reflecte atât în facturile populației, cât și în competitivitatea companiilor.

„România are nevoie de energie produsă și valorificată aici, astfel încât resursele pe care le avem să contribuie la facturi suportabile pentru populație și la costuri competitive pentru industrie”, arată acesta.

Problema energiei este legată direct de cea a reindustrializării. Pentru industriile cu un consum energetic ridicat, prețul energiei poate deveni un factor decisiv în alegerea locului în care sunt realizate investițiile și menținute capacitățile de producție.

În viziunea prezentată de Lăpușan, politica energetică nu ar trebui tratată separat de politica industrială.

Investițiile în apărare să producă și locuri de muncă în România

O abordare similară este propusă pentru creșterea cheltuielilor de apărare.

Lăpușan consideră că banii alocați securității trebuie să genereze, acolo unde este posibil, efecte economice suplimentare în interiorul țării.

„Investițiile în apărare trebuie să aducă mai multă securitate, dar și mai multă producție în țară, transfer de tehnologie, locuri de muncă și oportunități pentru industria românească”, susține acesta.

Miza ar fi ca programele de înzestrare să nu însemne exclusiv importuri, ci să stimuleze capacități industriale locale, parteneriate, transfer tehnologic și integrarea companiilor românești în lanțurile de producție.

Reindustrializarea: România să nu mai exporte ieftin și să importe scump

Un alt punct central este creșterea valorii adăugate produse în România.

„Avem nevoie, în același timp, de reindustrializare și de mai multă producție românească. Nu este normal să exportăm materie primă și să cumpărăm înapoi produse finite, la prețuri mai mari”, afirmă Remus Lăpușan.

Ideea vizează trecerea de la o economie în care o parte dintre resurse sunt exportate într-o formă puțin procesată către una în care o proporție mai mare din valoarea finală este creată în țară.

Asta ar presupune însă investiții în capacități de producție, infrastructură, energie, tehnologie și pregătirea forței de muncă, dar și stabilitate legislativă pentru companiile care iau decizii de investiții pe termen lung.

Agricultură, irigații și procesarea produselor în țară

Aceeași logică este extinsă asupra agriculturii.

„Fermierii au nevoie de irigații și predictibilitate, procesatorii de condiții pentru a investi, iar firmele românești de un mediu în care să poată crește și concura”, afirmă Lăpușan.

Accentul este pus astfel nu doar pe producția agricolă propriu-zisă, ci și pe procesare. Creșterea capacității de procesare în România ar putea permite păstrarea unei părți mai mari din valoarea produselor agricole în economia internă.

Pentru fermieri, predictibilitatea înseamnă însă și politici agricole stabile, acces la finanțare și investiții în infrastructura de irigații și depozitare.

„Înainte de a vorbi despre noi taxe, statul trebuie să colecteze mai bine”

În domeniul fiscal, Remus Lăpușan pune accentul pe îmbunătățirea colectării și reducerea risipei înaintea introducerii unor sarcini suplimentare pentru contribuabilii care își plătesc obligațiile.

„Înainte de a vorbi despre noi taxe pentru cei care își achită corect obligațiile, statul trebuie să colecteze mai bine, să combată marea evaziune și să reducă risipa”, spune acesta.

Este una dintre temele cu impact direct asupra mediului privat: stabilitatea fiscală. Schimbările frecvente de taxe pot influența planurile de investiții, bugetele companiilor și capacitatea acestora de a estima costurile pe termen mediu.

În abordarea lui Lăpușan, presiunea pentru echilibrarea finanțelor publice ar trebui orientată în primul rând către colectarea veniturilor deja datorate și eficientizarea cheltuielilor statului.

Reforma statului trebuie să se simtă la ghișeu

Lăpușan vorbește și despre reforma administrației, dar susține că aceasta trebuie măsurată prin experiența concretă a cetățeanului.

„Oamenii nu trebuie să piardă ore sau zile între instituții pentru documente și informații pe care statul deja le deține”, afirmă acesta.

Digitalizarea și interoperabilitatea bazelor de date ale instituțiilor publice ar trebui, în această logică, să reducă numărul documentelor pe care cetățeanul trebuie să le solicite de la o instituție pentru a le prezenta alteia.

Reforma administrativă ar deveni astfel relevantă nu prin numărul strategiilor adoptate, ci prin timpul economisit de cetățeni și companii.

Școli, spitale, salarii și sprijin pentru familii

Componenta economică este completată de una socială.

„Dezvoltarea înseamnă și muncă plătită corect, sprijin pentru familii, școli care oferă copiilor șanse reale și un sistem de sănătate în care omul găsește ajutor atunci când are nevoie”, afirmă Remus Lăpușan.

În această perspectivă, creșterea economică nu reprezintă un scop în sine dacă nu este transferată și în nivelul de trai sau în calitatea serviciilor publice.

Educația și sănătatea devin, în același timp, investiții pe termen lung: prima influențează calitatea viitoarei forțe de muncă, iar cea de-a doua are un impact direct asupra calității vieții și capacității unei societăți de a funcționa.

Marile investiții nu trebuie „reinventate” după fiecare schimbare de guvern

Una dintre cele mai puternice critici formulate de Lăpușan privește lipsa continuității administrative.

Marile proiecte ale României au nevoie de o perspectivă care să depășească mandatul unui ministru sau durata unei coaliții politice, susține acesta.

„La fel de important este ca investițiile strategice să fie duse până la capăt. Autostrăzile, căile ferate, spitalele, școlile, proiectele energetice și infrastructura digitală nu pot fi încetinite sau reinventate de fiecare dată când se schimbă un ministru sau un guvern”, afirmă Remus Lăpușan.

Mesajul atinge una dintre problemele recurente ale investițiilor publice: proiecte începute într-un ciclu politic, modificate, reevaluate sau întârziate după schimbarea conducerii unei instituții.

În cazul infrastructurii majore, unde pregătirea și execuția pot dura mulți ani, continuitatea administrativă devine esențială pentru respectarea termenelor și utilizarea finanțărilor disponibile.

„Stabilitatea nu se măsoară prin numărul funcțiilor împărțite”

Concluzia lui Remus Lăpușan mută discuția despre stabilitatea politică de la negocierile dintre partide către rezultatele guvernării.

„România are nevoie de stabilitate politică, dar stabilitatea nu se măsoară prin durata negocierilor și nici prin numărul funcțiilor împărțite. Ea se măsoară prin efectele pe care guvernarea le are asupra oamenilor: un loc de muncă sigur, un venit din care pot trăi, servicii publice mai bune și investiții duse la capăt”, afirmă acesta.

După cele „120 de zile de instabilitate politică” invocate de Lăpușan, mesajul său este că simpla existență a unei majorități sau a unui guvern nu este suficientă pentru a vorbi despre stabilitate.

Criteriul ar trebui să fie capacitatea statului de a oferi predictibilitate economiei, de a continua investițiile indiferent de schimbările politice și de a transforma politicile publice în rezultate observabile pentru populație.

„Acesta trebuie să fie criteriul după care judecăm orice decizie publică: dacă face România mai puternică și viața oamenilor mai sigură”, concluzionează Remus Lăpușan.