(OPINIE) Voicu Ienci: Tatal nostru, Care esti
Pater noster, qui es in caelis
Avem un Tata, el exista deasupra si dedesubtul lumii noastre rotunde, ne contine si ne inconjoara, suntem asemeni lui, replicandu-i esenta si universalitatea in structura si devenire.
sanctificetur nomen tuum, veniat regnum tuum, fiat voluntas tua
In numele Lui „sunt Cel ce sunt”, din rugul aprins pe muntele Sinai s-au revelat sensul vesnic si s-au definit valorile si virtutile oamenilor. Partea intregului exista „in” si „prin” Cuvantul creator, el e puterea si Regatul lumii noastre. Izvor al vointei dezvaluite, Cuvantul e legea existentei intregului, a carui infinita parte suntem.
sicut in caelo, et in terra.
Ce e deasupra e si dedesubt, lumea perceputa material e doar parte a infinitului lumii ceresti, imperceptibila cu mijloacele lumii vazute, in lumea cunoscuta, in logica umana acceptata si vizibila. Grauntele de nisip nu poate percepe intinderea nesfarsita a tarmului si nu poate contempla adancul apei, dar ele exista si el este parte a lor.
Panem nostrum cottidianum da nobis hodie
Painea noastra e din Cuvant si in Cuvant. Existenta noastra e rodul vointei obiectivata in Cuvant. Esenta conditiei umane, rod al Cuvantului universal si atemporal se hraneste din Cuvantul prin care lumea intreaga s-a facut. Ritmul impartasirii noastre e un permanent „astazi” pentru ca doar prezentul permanent poate denumi atemporalitatea si doar „painea” spiritului ne elibereaza de lanturile unui spatiu definit si limitat.
et dimitte nobis debita nostra, sicut et nos dimittimus debitoribus nostris
Conditia existentei intregului este ca partile sa isi conserve armonia. Dragostea si iertarea sunt mijloacele coexistentei si functionarii componentelor, dand echilibrul si motricitatea necesara existentei. Iertandu-i pe ceilalti ne iertam si ne reechilibram pe noi insine, acceptam conditia noastra esentiala de parte a intregului, recunoastem legitimitatea existentei celui de langa noi. Armonia se conserva prin dragoste si renaste permanent prin iertare. Ea nu e o stare fixa si imuabila, ci un proces permanent si infinit, un destin dat si asumat prin insasi existenta Lumii.
et ne nos inducas in temptationem, sed libera nos a malo
Ispita e rezultatul uitarii si diluarii binelui, a legii, a starii morale si functionale date si firesti. Tentatia partii ratacite e sa suprime armonia, sa inlocuiasca dragostea functionala cu egoismul centrifug. Cadem in tentatie indepartandu-ne de intregul, de esenta Lumii, stricam echilibrul binelui, introducem raul in ecuatie.
Raul e atributul celui rau, principiul celui care se indeparteaza de intreg si neaga complementaritatea, distruge armonia, perverteste conditia de echilibru a partilor, altereaza binele. Infrangerea lui are semnificatia infaptuirii Binelui, e o eliberare spre starea naturala a lucrurilor, o reintregire si repunere in functiile firesti.
Binele, care sta in curatenia, justetea si dragostea intrupate de Mielul cel bland, il recladeste Bunul Pastor, cel care ne reda fagasul, ne redirectioneaza sensul existentei.
Odata iertati si indepartati de rau, cu frunze de finic in maini, suntem pregatiti sa ne intampinam Regele calare pe manzul asinei, in cetatea Ierusalimului ceresc.
Sa facem din Florii un permanent „azi” si orice cadere sa ne renasca, prin sacrificiul din Vinerea Patimilor, spre Invierea vesnica.
Amen
Cu adevarat, asa sa fie.
