Teorie sau adevăr? Slavii s-ar fi topit între vorbitorii unei proto-române, rezultand românii si limba română
Analistul și editorialistul Voicu Ienci, fondatorul Școlii de Gândire conservatoare de la Brad, vine cu o scriere de excepție după Crăciun, cu privire la compoziția etnică-culturală a românilor și cu o teorie destul de dezbătută între istorici: slavii s-ar fi topit între vorbitorii unei proto-române, rezultand românii si limba română.
„Nu trebuie sa ne fie rusine ca pe trunchiul viguros daco-roman s-au altoit atatea alte neamuri -fiecare cu civilizatia, cultura, cuvantul si traditia lui. Nu putem pretinde si ar fi o aberatie comica sa spunem cum o spun unii, ca poporul român este rezultatul exclusiv al unui amestec conflictual si paradoxal, exclusiv dintre daci si romani, sa acceptam mitul fondator al românilor fara sa il mestecam asa cum trebuie, trecandu-l prin un mileniu si jumatate de istorie, care spune de multe ori altceva.
Nu, nu suntem un rezultat izolat si exclusiv, ci dimpotriva, tocmai prin ceea ce ne adauga si ne completeaza, suntem mai români decat stramosii din secolele care au facut trecerea de la antichitate la evul mediu. Suntem un corp de certa filiatie latina, cu un substrat genetic ce ne duce pana spre civilizatiile neolitice (aici trebuie sa gandim bine, ca o parte a ethosului tracic e de sorginte migratoare, din epoca indepartata a unor miscari de populatii ce prelucrau bronzul si foloseau calul pe post de mijloc de deplasare si existenta), dar timpul ne-a adaugat mult mai mult -o teribila si superba componenta slava, atunci cand cei veniti s-au topit intre cei ajunsi si existenti deja, transformandu-se si transformandu-i ireversibil, miraculos si genial, influentele tuturor migratorilor timp de un mileniu al vremelniciei si schimbarilor, pana spre zorii statalitatii noastre atestate de documente ce purced de la noi insine, nu de la altii, apoi multe altele, pana la prezentul cosmopolit si halucinant cu insasi autodefinirea noastra.
La noi, slavii s-au topit intre vorbitorii unei proto-române, rezultand românii si limba româna. In alte parti, ai nostri porniti spre mai bine, unii facand un lung drum dinspre locurile de mai din jos de Dunare, chiar de pe malurile Mediteranei, altii mai de aproape, dispre vasta intindere a arcului intracarpatic, au dus româna veche, obiceiurile si cultura prin locuri indepartate, in muntii molcomi ai Carpatilor Padurosi, pe piscurile falnice si amenintatoare ale Tatrei, pe dealurile Subcarpatiei, intinzandu-se in padurile de atunci pana spre Podolia sau spre partile Cracoviei. S-au topit ei, superb si spectaculos in altceva, in marea masa a slavilor apuseni, a polonezilor si slovacilor iviti mai intai aici, nascand un neam aparte, cu o limba noua, creata sub impulsul unui destin unic.
Polonezi prin istorie si apartenenta nationala, vlahi si romani prin abordare economica si sociala, prin structura limbii si buna parte a vocabularului, crestini catolici de un fel mai profund decat cel al occidentalilor, mai apropiat de nevoirea mistica a ortodoxiei (poate nu e intamplator ca cel mai mare Papa, pe care l-a dat Biserica Catolica in ultima jumatate de mileniu s-a nascut intre ei si e posibil sa fie unul dintre ai lor), goralii sunt un grup etnic aparte de ceilalti din aceasta parte de lume -polonezi, slovaci, cehi, români si ucrainieni, un dar al unei istorii zbuciumate, fondatoare si surprinzatoare in acelasi timp.
Prin insasi esenta si figura lor aparte, ei exprima veacuri de amestec, de relatii si istorie traita la nivelul intim si difuz al adevaratelor legaturi interumane si comunitare, in care a contat mai mult solidaritatea unui rezultat decat conflictul diferentierii.
Sunt frumosi si astazi, prin vlastarele fiecarei generatii innoita cu vigoarea si frumusetea tineretii care nu si-a uitat rostul si traditia.
Un ansamblu muzical traditional uimitor prin frumusete, dragostea pentru obicei si cultura proprie, vana adanc ancorata in ceea ce sunt cu adevarat ei, goralii, este minunea denumita Mala Armia Janosika. Ascultandu-i pentru o clipa, veti intelege tot ce am scris mai sus.
Veti dobandi un talc al vietii pana la lacrimile de bucurie ale unei parti din noi insine, atunci cand se zareste intr-un alt minunat intreg” a scris Voicu Ienci, pe o rețea de socializare.
Ce spun istoricii despre acest subiect?
Moștenirea slavă în România joacă un rol semnificativ în formarea identității culturale și lingvistice a națiunii române. Această influență se manifestează în diverse domenii, cum ar fi limba, obiceiurile, tradițiile și religia, contribuind astfel la un patrimoniu cultural diversificat.
Influența Lingvistică – Una dintre cele mai evidente modalități în care moștenirea slavă se reflectă în limba română este prin vocabular. Estimările sugerează că între 10% și 25% din lexicul românesc provine din limba slavă. Aceste cuvinte slavone au pătruns în română în special în perioada medievală, când românii și slavi interacționau frecvent din punct de vedere comercial și cultural.
Câteva exemple de cuvinte slavone care s-au integrat în limba română includ:
- băiat (din slava veche bъjatь)
- frate (din slava veche bratъ)
- măcelar (din slava veche mečelь)
- tavă (din slava veche tava)
Aceste cuvinte nu doar că îmbogățesc vocabularul românesc, ci reflectă și influențele culturale din acea perioadă, contribuind la diversitatea limbii.
Aspecte Culturale și Tradiții – Moștenirea slavă nu se limitează doar la limbă; ea se extinde și la obiceiuri, tradiții și celebrarea sărbătorilor. De exemplu, anumite sărbători tradiționale, ritualuri de primăvară și obiceiuri de nuntă pot purta influențe slave. Practici precum „împodobirea bradului” în perioada Crăciunului sau anumite ritualuri de primăvară au rădăcini în tradițiile slave.
Religia și Biserica – Un alt domeniu în care influența slavă este evidentă este religia. Creștinismul ortodox, predominant în România, a fost adus prin intermediul tradițiilor slave. Biserica Ortodoxă Română folosește Biserica Slavonă (slava veche) în liturghii, ceea ce a dus la pătrunderea unor termeni și expresii slave în practica religioasă.
