Fost lider de sindicat, actual primar: „Cu siguranță mai este foarte mult aur în zăcământul Barza!” Mina era uriașă, 700 de km de galerii, cât din Apuseni în Constanța!
În ultimii ani, interesul pentru aurul din România a crescut semnificativ, iar Mina Barza nu face excepție. Strategia unor investitori pare să fie orientată către redeschiderea unor vechi exploatări miniere, utilizând tehnologii mai eficiente și mai puțin poluante decât cele din trecut. Aceste companii străine desfășoară activități de prospecțiune și explorare pentru a determina potențialul real al zăcământului. În mod evident, ele au acces la informații geologice detaliate, unele dintre acestea fiind considerate odinioară clasificate.
Fosta Mină Barza, situată în apropierea orașului Brad, reprezenta unul dintre cele mai impresionante complexe miniere din România. Cu o rețea de galerii care se întindea pe aproximativ 700 de kilometri, această mină a fost un centru vital pentru exploatarea auriferă din Munții Apuseni. Structura sa subterană vastă a fost construită de-a lungul a zeci de ani și reflectă complexitatea tehnică și importanța economică a zonei.
Se spune că dacă galeriile minei Barza ar fi aliniate în linie dreaptă, acestea ar putea forma un tunel de la Brad la Constanța, trecând prin București. Această comparație ilustrează magnitudinea și densitatea sistemului minier, povestită de actual primar al Bradului și totodată fost lider de sindicat la Mina Barza, Florin Cazacu, la podcastul Horia Nasra Show: „Cu siguranță mai este foarte mult aur în zăcământul Barza și o dovadă faptului că există aur este și interesul pe care-l arată în ultima perioadă foarte multe societăți cu capital străin. Ei vin și fac prospecțiuni, explorează, au acces la anumite informații, care pe vremuri erau informații clasificate și încearcă să exploateze acest zăcământ.
Vreau să vă faceți o dimensiune reală a ceea ce însemna zăcământul Barza, vorbim de sute de ani de exploatare a acestui zăcământ, vorbim de 700 de kilometri de galerie, 700 de km de galerie de mină este un tunel de la Brad la Constanța, care să treacă prin București. Vorbeam de zeci de puțuri care mergeau undeva până la 490 de metri, 25-30 de puțuri legate între ele cu un sistem de galerie extrem de dens, după schema de aeraj, era o chestiune care era foarte importantă în minerit, în mina Barza nu știa nimeni s-o facă. Se spunea că trebuie să știi ce ușă de aeraj să închizi, pentru ca aerul să circule într-un anumit mod, pentru a nu fie viciat în anumite zone, pentru a maximiza și optimiza fluxul de aer în subteran.
Era o mină imensă, s-ar părea că 1% din aurul lumii a fost botezat cu sudoarea moțului, minerului din Apuseni. Minerii săracii își luau doar bani pentru munca prestată de ei, o muncă foarte grea, o muncă la care greșeai, plăteai cu viața și produsul muncii noastre, aurul pe care-l îl are astăzi în vistierie Banca Națională, îi crește valoarea pe zi ce trece. Deci, în momentul în care s-a închis mina de la Barza, prețul aurului era de 300 de dolari uncia, ceva de genul ăsta, și în câțiva ani de zile a crescut de 6 ori prețul. Deci ce am trudit noi atunci și am scos la lumină, are BNR în vistierie și efectele muncii noastre cresc în fiecare zi”
Florin Cazacu a explicat și dimensiunea zăcământului, producția pe an din perioada interbelică a societății Mica fiind mai mare ca cea a celui mai mare producător din Europa: „Din nefericire, soarta unei zone miniere (mono industriale) este strâns legată de evoluție exploatării respective. Chiar se spunea în timpul în timpul societății Mica, într-o dare de seamă, în care conducătorii de atunci se lăudau cu performanțe economice extraordinare. Erau scoși la momentul respectiv 5.000 de kg de aur pe an, foarte, foarte mult. Pentru a vă face o impresie, o imagine, astăzi cel mai mare producător din Europa scoate 3.500 4.000 de kg de aur pe an. Atunci doar societatea Mica a exploatat într-un an 4.500-5.000 de kg de aur și spuneau atunci că producțiile mari de aur nu trebuie să ne bucure pentru că în timp zăcământul va sărăci. Noi trebuie să găsim o alternativă pentru ca atunci când industria minieră va apune, o altă industrie să-i ia locul”.
Se pare că ceea ce au scos minerii in trecut cu trudă și riscuri din mina este din ce in ce mai valoros, multiplicandu-se valoarea lui de șase ori de atunci , dragii noștri guvernanți au avut grijă să reducă proporțional pensiile lor chiar daca foarte multi au rămas pe viață infirmi sau cu boli profesionale care trebuie sa și le trateze pe cost propriu la o pensie care în curând va echivala cu o pensie a unui lucrător de la paza sau mai știu eu ce meserii de supraveghere.
As raspunde prin a concluziona cu o lozinca !Omul cel mai de preț capital !Pensiile minerilor alta poveste!Ochii care nu se vad, se uita!