Apuseni Info

Știri și informații non-stop din CLUJ, ALBA, HUNEDOARA, ARAD și BIHOR

Aurel Tămaș: „În Cluj-Napoca îi dai 100 de euro pe zi unuia să vie să-ți facă o lucrare și nu găsești? Nu găsești un electrician, nu găsești un bucătar, nu găsești un ospătar, nu găsești un lăcătuș, nu găsești un sudor!”

Aurel Tămaș: „În Cluj-Napoca îi dai 100 de euro pe zi unuia să vie să-ți facă o lucrare și nu găsești? Nu găsești un electrician, nu găsești un bucătar, nu găsești un ospătar, nu găsești un lăcătuș, nu găsești un sudor!”

Aurel Tămaș cântă în fiecare săptămână în fața a mii de oameni, în toată țara. În podcastul „În ogradă la Ion”, moderat de Ionuț Dragotesc, a vorbit deschis despre ce vede din acest loc: un Cluj care „zboară”, un sat lăsat în urmă și o societate împărțită. Opiniile de mai jos sunt ale invitatului.

Întrebat încotro se îndreaptă țara, artistul răspunde cu optimism. Argumentul lui vine din experiența de zi cu zi: în Cluj, spune el, nu mai găsești oameni care să lucreze, nici pentru 100 de euro pe z: „România n-are cum să meargă rău. Hai să fim serioși. Eu mai întreb așa pe câte unii care au fel de fel de nostalgii: auziți, măi oameni buni, se trăiește rău în țara asta? Păi dacă în Cluj-Napoca îi dai 100 de euro pe zi unuia să vie să-ți facă o lucrare și nu găsești? Nu găsești un electrician, nu găsești un bucătar, nu găsești un ospătar, nu găsești un lăcătuș, nu găsești un sudor.”

Moderatorul i-a obiectat că Clujul este o excepție și că lucrurile arată altfel în orașe mai mici. Tămaș recunoaște că există discrepanțe, dar spune că Clujul atrage oameni tocmai prin ce oferă: educație, IT, clinici bine puse la punct și o viață culturală activă.

Rețeta unui oraș care atrage

Artistul a urmărit de aproape cum s-a schimbat Clujul și are o explicație simplă pentru succesul lui: un oraș trebuie să le ofere oamenilor locuri unde să se simtă bine: „Un oraș trebuie să-i ofere individului, femeii, bărbatului care vine prin Cluj sau locuiește în Cluj, zona de relaxare și zona de divertisment. În Cluj-Napoca, în fiecare zi se întâmplă câte ceva. Știi ce face treaba asta? Scoate omul din casă, îl aduce în zona în care se simte împlinit cu familia, cu prietenii, cu iubitele. Și festivalurile astea mari care s-au făcut aduc oameni, aduc bani. La ora două noaptea, centrul e plin. Când văd ăștia că aici e de trăit, de aia vin. Și de aia au venit banii și au venit oamenii cu bani.”

Apreciază că administrația locală a lucrat cu o echipă de tineri și că proiectele mari, ca metroul, centurile și trenul metropolitan, au trecut de la vorbe la fapte. Totuși, constată o lipsă: Clujul nu are un festival mare de folclor. Ideea lui ar fi unul internațional, care să îmbine muzica tradițională cu gastronomia și chiar cu un concurs de frumusețe, ca să atragă și publicul care nu ascultă de obicei populară. Dă și un exemplu de la comunitatea maghiară din oraș, care are școli de dans unde tinerii învață portul, cântecele și jocurile tradiționale.

Satul, marea uitare

Pentru Tămaș, cel mai mare păcat al ultimilor 35 de ani este abandonarea zonei rurale. Compară România cu țări precum Austria, Franța, Polonia sau Spania: „Eu am spus-o de la bun început: țara care neglijează zona rurală, țara aia are probleme. Asta s-a întâmplat în România. Orice țară din Europa – și putem să dăm nume, Austria, Franța, Polonia, Spania – care și-a ținut zona rurală organizată și a fost cu ochii și cu binoclul pe ea e o țară așezată, pentru că a reținut acolo o masă umană care putea trăi ca un om care are o fermă de vaci. Păi să oprești o fabrică de tractoare într-o țară care era grânarul Europei? În sat, la prăvălie, îți găsești usturoiul din China, morcovii din Turcia, cartofii din Polonia. Ne-am îndepărtat de ceea ce am avut.”

O țară ruptă în două

Artistul a vorbit și despre ultima campanie electorală, în care și-a exprimat public o opinie și spune că a primit multe atacuri. Nu crede că apariția unui curent suveranist este în sine o problemă. Problema, spune el, a fost tonul agresiv al campaniei, inclusiv în media și în discursul unor lideri politici.â: „N-am crezut că, în momentul când ai o opinie, după 35 de ani de la revoluție, poți să fii așa tăvălit. Domnule, nu avem cum să-i privim pe ceilalți oameni altfel decât cu respect, cu înțelegere, chiar cu acceptare. Asta e părerea mea. Mulți o dau pe cei doi ani de pandemie. Nu, nu-i de acolo. E o frustrare a unora, care se transformă în invidie, care se transformă în răutate și în violență. Ceilalți nu sunt dușmani, că toți sunt români.”

Vede în spatele frustrării milioanelor de nemulțumiți sentimentul că „se putea mult mai bine” și greșeli pe care nu și le-a asumat nimeni. Spune că înțelege o parte din votul diasporei, venit de la oameni umiliți acolo unde au plecat la muncă, care cunosc realitatea de acasă mai ales din mesaje. Totuși, insistă că „nu se poate prin extreme” și că România trebuie să rămână în Europa și să negocieze ferm, cum a făcut Polonia.

Crede că a venit momentul reformei și spune că o vede apărând la o parte din generația tânără. Vorbește despre o luptă între generații și despre risipă în companiile de stat și în pensiile speciale. Concluzia o spune cu o imagine ardelenească: „Dacă nu se trage frâna acuma și nu se face curățenie în vagon, e bai.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *