Câți bani au primit românii care i-au trădat pe Horea și Cloșca, predându-i austriecilor? O festivitate au organizat austriecii în favoarea trădătorilor!

În urma capturării liderilor răscoalei din 1784-1785, Horea, Cloșca și Ursu Uibaru, împăratul Iosif al II-lea a hotărât să răsplătească pe cei care au contribuit la prinderea lor. În acest sens, s-au acordat recompense în bani, eliberări din iobăgie și alte onoruri, scopul fiind atât recunoașterea loialității acestora, cât și descurajarea viitoarelor acte de revoltă.

Organizarea ceremoniei a fost încredințată comisarului gubernial Mihail Brukenthal, care a dorit să transforme evenimentul într-un spectacol public. Sâmbătă, 5 februarie 1785, la Zlatna, o zi de târg, festivitatea a fost pregătită cu mare atenție. S-a construit un pavilion împodobit cu ramuri de brad, având un covor ca fundal, pe care era expus portretul împăratului. O masă din interiorul pavilionului susținea trei talgere de argint cu banii și diplomele ce urmau să fie înmânate. Soldații, sub comanda căpitanului Richard, asigurau paza, iar doi funcționari explicau mulțimii curioase semnificația evenimentului.

La ora 11:30, Brukenthal și suita sa au ajuns la locul festivității, însoțiți de muzică, soldați și preoți. Au fost citite public, în limba română, decretele imperiale și numele celor răsplătiți. Șapte țărani români care i-au prins pe Horea și Cloșca au fost eliberați din iobăgie și au primit suma de 600 de ducați. Pădurarului Meltzer i-au fost oferiți 100 de ducați, iar protopopul Iosif Adamovici, pentru rolul său în capturarea lui Ursu Uibaru, a fost decorat cu o medalie de aur și 30 de galbeni. Comunitatea din Lupșa, care a facilitat capturarea aceluiași lider, a primit 70 de galbeni, împărțiți între săteni.

Ceremonia s-a încheiat cu salve de pușcă și sunetul clopotelor bisericii, marcând solemnitatea momentului. Totuși, împăratul, aflând ulterior de desfășurarea evenimentului, l-a dezaprobat. În viziunea sa, era suficient ca populația să fie informată despre recompense, fără o asemenea punere în scenă.

Un detaliu important al contextului istoric este că, la data ceremoniei, împăratul încă nu fusese informat despre prinderea lui Crișan, această capturare fiind comunicată abia pe 7 februarie. Prin urmare, cei care l-au capturat pe Crișan au fost răsplătiți separat, la o dată ulterioară.

Această ceremonie nu doar că a evidențiat puterea și autoritatea imperială, dar a și scos în relief tensiunile sociale și politice ale vremii, fiind un episod semnificativ în istoria răscoalei conduse de Horea, Cloșca și Crișan.