Cetatea Bologa, construită ȋn urma cu peste de 700 de ani, supraveghea drumul de la Cluj la Oradea
Cetatea Bologa continuă să reflcte splendoarea unei fortificații defensive ridicate acum peste 700 de ani, destinată să supravegheze traseul spre Oradea, situat de-a lungul Văii Crișului Repede. Se estimează că aceasta a fost construită la finalul secolului al XIII-lea, pe fundațiile unui vechi castru roman (Castrul Resculum), situat pe malul râului.
Având o înălțime de peste 13 metri, turnul cetății era organizat pe patru niveluri, separate prin planșee din lemn masiv. Accesul la acesta se realiza printr-o scară mobilă plasată pe exterior. Un alt turn, situat în partea opusa donjonului circular, avea o bază patrulateră ce sugerează o destinație legată de o poartă. În perioada secolelor XVI-XVII au fost adăugate două turnuri semicirculare, destinate apărării cu arme de foc de diverse calibre.
În 1399, regele Sigismund de Luxemburg a cedat cetatea lui Mircea cel Bătrân, domn al Țării Românești, împreună cu Cetatea Bran, după încheierea unui tratat de alianță împotriva Imperiului Otoman.
Rolul cetății a crescut în secolul al XVII-lea, după ce turcii au cucerit Oradea, moment în care garnizoana Bologa a reușit să împiedice avansul trupelor otomane prin defileul Crișului Repede. La începutul secolului al XVIII-lea, în contextul războiului de independență condus de Francisc Rákóczi al II-lea împotriva dominației habsburgice, cetatea a fost distrusă prin explozie de loialiști, pentru a preveni capturarea sa de către curuți, susținători ai mișcării de eliberare. Deși turnul și o mare parte din ziduri au supraviețuit, în mijlocul secolului XX turnul s-a prăbușit, rămânând un memento al gloriei trecute. Ruinele de piatră au devenit surse de inspirație pentru numeroase legende, una dintre cele mai cunoscute afirmând că spada lui Mircea cel Bătrân ar fi ascunsă printre acestea.
Pe malul opus al râului Henț, se găsesc ruinele castrului roman denumit Resculum, cea mai veche așezare din regiune, construită în jurul anului 106 d.C. pentru a proteja granițele Imperiului Roman. Pe parcursul eforturilor de consolidare a acestor limite, în secolul al II-lea au fost aduși coloniști din Grecia (posibil din zona Patras) și unități de infanterie și cavalerie din Britania, sub denumirea „Cohors I Ulpia Britonum”. Aceste pretenții sunt confirmate de țiglele și cărămizile descoperite în zonă, care poartă inscripții specifice unităților respective. Ruinele castrului sunt încă vizibile astăzi, în zona cunoscută sub numele de „Grădiște”, deși o mare parte a terenului a fost transformată în teren agricol. De asemenea, în apropierea castrului se află și rămășițele unor băi romane.
