O pepită de aur nativ, de 53 de kilograme, a fost găsită într-un sat din Apuseni. Pepita e unică în lume!

Munții Apuseni, în special zona cunoscută sub numele de Patrulaterul Aurifer, au fost de-a lungul mileniilor epicentrul exploatării aurului în România. Regiuni precum Roșia Montană, Brad, Săcărâmb și Gurabarza au contribuit semnificativ la producția de aur a țării, însumând sute de tone extrase din adâncurile munților.​

Exploatarea aurului în Munții Apuseni datează din timpuri străvechi, fiind o activitate principală a populației locale. După Marea Unire din 1918, companii cu capital românesc, precum Societatea „Mica”, au preluat și dezvoltat industria minieră auriferă, continuând tradiția extracției metalului prețios.

Minele de aur din zona Brad-Gurabarza

Zona Brad-Gurabarza a fost una dintre cele mai prolifice regiuni miniere din România. Minele de aici au produs sute de tone de aur de-a lungul secolelor. Chiar și după închiderea exploatărilor, mirajul aurului a rămas viu în rândul localnicilor, conștienți de bogățiile ascunse în adâncuri. Pădurile din zona Barza – Musariu ascund numeroase intrări în subteran, vestigii ale activităților miniere trecute.

Exploatarea aurului în zona Bradului este documentată încă din Antichitate, fiind continuată intens în perioada romană și apoi în epoca modernă, mai ales în timpul Imperiului Austro-Ungar și ulterior în perioada interbelică. După naționalizarea minelor, în 1948, statul român a transformat această regiune într-un pilon al industriei miniere naționale.

În vârful perioadei comuniste, minele de la Brad, Gurabarza și Musariu furnizau anual cantități impresionante de aur, iar orașul Brad a devenit un simbol al „aurului roșu”, cu o populație dependentă aproape în totalitate de activitatea subterană.

Descoperiri remarcabile: Pepita de 53 de kilograme

Una dintre cele mai impresionante descoperiri din Munții Apuseni este o pepită de aur nativ cântărind 53 de kilograme, găsită în câmpul minier Barza. Astfel de descoperiri subliniază bogăția zăcămintelor din această regiune și alimentează legendele locale despre comorile ascunse în munți.

„Aici, la 6 decembrie 1947, s-a găsit o pepită de 53 de kilograme de aur masiv, într-o lentilă de minereu de o bogăţie excepţională. După cum relatează cei care au avut ocazia să lucreze la extragerea aurului din asemenea puncte de concentrare, spectacolul oferit de natură era fantastic. Pare de necrezut că este posibilă prezenţa atâtor forme, în care imaginaţia găseşte asemănări izbitoare de flori, plante, insecte, animale sau obiecte create de mâna omului”, arăta geologul Grigorie Verdeş, coordonator al volumului „Extaz şi agonie în mineritul zărăndean” (2015).

Declinul industriei miniere și moștenirea lăsată

În deceniile comuniste, minele de aur din Munții Apuseni au atins apogeul producției, cu extracții anuale de două-trei tone de aur. Însă exploatarea intensivă a dus la secătuirea unor zăcăminte, iar până la mijlocul anilor 2000, majoritatea minelor au fost închise definitiv. Foștii mineri povestesc despre filoane bogate rămase neexploatate, iar relatările despre „bulgării de aur” ascunși în munți persistă în memoria colectivă.

Patrulaterul Aurifer și potențialul neexploatat

Patrulaterul Aurifer din Munții Apuseni rămâne o zonă de interes major datorită resurselor sale considerabile de metale prețioase. Proiecte precum cel de la Rovina, județul Hunedoara, vizează exploatarea unor zăcăminte estimate la 200 de tone de aur și 635.000 de tone de cupru, situându-se pe locul al doilea ca mărime în Europa.