Două bijuterii ale naturii care au unit maghiarii și românii – Piatra Secuiului și Cetatea Trascăului
Probabil cele mai impresionante obiective turistice din partea estică a Munților Apuseni, imediat după binecunoscutele Chei ale Turzii, sunt Piatra Secuiului și Cetatea Trascăului.
Ambele atracții se găsesc în apropierea satului Rîmetea, o localitate cu o reputație deosebită încă din secolul al XIX-lea. Aprecierea a venit inițial din partea unor scriitori care au remarcat farmecul unic al așezării și au evidențiat în mod special ruinele unei vechi cetăți aflate pe culmile muntelui cunoscut sub numele de Piatra Secuiului, situat chiar lângă sat.
Piatra Secuiului este un masiv calcaros ce se ridică între localitățile Rimetea și Pietroasa. Datorită unei prăpăstii adânci ce separă cele două vârfuri, în zona de nord a satului soarele pare că răsare de două ori. Mai întâi apare dinspre est, dispare în spatele primului pisc și reapare în câteva minute, oferind un fenomen natural spectaculos și unic în România.
Chiar dacă vârful nu este foarte înalt – are o altitudine maximă de 1.128 de metri – ascensiunea este solicitantă, având o diferență de nivel de aproximativ 600 de metri.
Nu departe de aici se află și Cetatea Trascăului, cunoscută în perioada comunistă și sub numele de Cetatea Colțești. În limba maghiară este numită Torockóvár și se află la vest de satul Colțești (Torockószentgyörgy), la circa 5 kilometri sud-vest de Rimetea.
Construcția fortăreței datează din jurul anului 1296 și i-a aparținut vice-voievodului Thorotzkay, ca reședință nobiliară și loc de refugiu. Aceasta a fost ridicată în mod strategic pe un vârf abrupt de stâncă, după devastatoarea invazie tătară din 1241, care a afectat grav zona Trascăului și a satului Sângeorgiu.
De-a lungul secolelor, cetatea a trecut prin mai multe mâini. În 1470 a fost preluată de regele Matia Corvin, care a încredințat-o voievodului Transilvaniei. Mai târziu, în 1510, a revenit familiei Thorotzkay, iar în 1514 a fost distrusă parțial în timpul răscoalei conduse de Gheorghe Doja.
La începutul secolului al XVIII-lea, în contextul conflictelor dintre curuți și habsburgi, nobilii Trascăului s-au opus dominației austriece. Drept urmare, cetatea a fost distrusă în anul 1703 de trupele imperiale austriece sub comanda generalului Tiege (Lobonți), iar familia Thorotzkay a dispărut de pe scena politică.
Astăzi, vizitatorii pot admira părți semnificative din zidurile de incintă și cele două turnuri laterale, martori tăcuți ai unei istorii zbuciumate și glorioase.
