Statutul procurorilor din România sau de ce procurorii vor rămâne magistrați. Oana Murariu: „Ar fi aproape imposibil (…) Ar trebui schimbată structura întregului sistem judiciar!”
Avocata și deputata Oana Murariu a discutat, în cadrul emisiunii Horia Nasra Show, despre statutul procurorilor în România și despre diferențele fundamentale dintre sistemele de drept care modelează rolul acestora. Murariu a explicat că poziția procurorilor în corpul magistraților este strâns legată de tradiția juridică în care funcționează România, motiv pentru care schimbările majore de concept sunt aproape imposibile.
Drept continental vs. Common law: două modele, două filosofii
Murariu a subliniat încă de la început distincția esențială dintre cele două mari familii de drept: „Sunt două sisteme de drept. Este drept european, continental, pe modelul Franței. Și noi suntem acolo. Și este sistemul Common law, țările Common law. Unde, într-adevăr, procurorul stă în sală precum avocatul.”
În timp ce în Common law accentul cade pe contradictorialitate, sistemul continental urmărește, prin structura sa, descoperirea adevărului: „Noi avem un sistem foarte clar de drept în care sistemul nostru e continental, european. În sistemul nostru aflarea adevărului e principiul suprem.”
Această diferență schimbă fundamental rolurile participanților în procesul penal. Dacă în Common law cel care „are argumentele mai bune” câștigă, în România procurorul trebuie să caute adevărul în mod obiectiv: „La noi, dacă principiul e aflarea adevărului, rolul procurorului este de a aduce dovezi pentru acuzare și și pentru situația în care omul nu este vinovat. Scrie foarte clar în lege treaba asta.”
De ce nu se poate schimba conceptul: „Să muți o virgulă este atât de greu”
Deputata a explicat că astfel de distincții nu sunt doar teoretice, ci sunt fixate în structura întregului sistem judiciar. Tocmai de aceea discuția despre modificarea statutului procurorilor este, în opinia ei, fără finalitate: „Ce-am observat eu este că […] să muți o virgulă este atât, atât de greu și atât de mare rezistență din partea sistemului, încât […] modificare de concept nici nu are rost. Adică nu se va întâmpla.”
În locul dezbaterilor imposibile, Murariu consideră că este necesară o discuție realistă despre eficientizarea activității procurorilor.
Problemele din practica judiciară: întârzieri, dosare prescrise și măsuri tardive
Din experiența ei de avocat, Murariu a oferit exemplul unui caz care ilustrează întârzierile majore din unele anchete: „Am avut minor propus pentru arestare pentru fapte din urmă cu patru ani. […] Și peste patru ani îmi ajunge cu propunerea de arestare preventivă.”
Pentru ea, astfel de situații nu reprezintă doar disfuncții ale sistemului, ci piedici reale în înfăptuirea justiției: „Cât stăm cu ele? Cum procedăm? Mai degrabă, cum se eficientizăm activitatea procurorilor? Cred că asta ar trebui să fie discuția.”
Controlul judecătoresc și standardele europene privind drepturile omului
Murariu a explicat de ce, în timp, procurorii au pierdut anumite atribuții în favoarea judecătorilor. Această evoluție este considerată normală și necesară în logica dreptului european: „Procurorul este cel care acuză, care strânge probe ca să acuze. […] Decizia trebuie să fie la un judecător.”
În special atunci când sunt afectate drepturi fundamentale, doar judecătorul poate lua deciziile finale: „Nu poți să întinzi foarte mult elasticul, că se rupe. Deja nu mai ești procuror, te transformi în judecător, decizi soarta oamenilor.”
Această limitare a puterilor procurorilor nu este specifică României, ci rezultatul standardelor impuse la nivel european: „Prin decizii CEDO s-a ajuns să se analizeze că procurorii au prea multă putere și […] doar un judecător ar putea să decidă chestiunile acestea. Și în alte state e la fel.”
Legislație, debirocratizare și limitele constituționale
În final, Murariu a explicat că multe inițiative legislative se blochează tocmai din cauza obligației constituționale ca deciziile care afectează drepturi și libertăți să fie luate de un judecător: „Noi vrem să simplificăm, să debirocratizăm și nu reușim pentru că e neconstituțional, pentru că doar un judecător poate să decide anumite chestiuni.”
Potrivit Oanei Murariu, statutul procurorilor în România este indisolubil legat de modelul european continental, iar orice discuție despre schimbarea acestui concept ignoră realitățile juridice și constituționale. În locul unor dezbateri teoretice fără efect, ea propune concentrarea asupra eficienței anchetelor și a modului în care procurorii își pot îndeplini mai bine rolul prevăzut de lege: acela de a contribui la aflarea adevărului.
