Sabin Sărmaș, atac la adresa „sistemului”: „A ajuns atât de lacom încât se autodevorează. Pentru prima dată după 36 de ani este cu adevărat vulnerabil”

Sabin Sărmaș lansează un mesaj dur la adresa a ceea ce numește „sistemul”, pe care îl descrie drept o rețea de grupuri de influență răspândite în instituțiile statului, justiție, educație, sănătate, administrație și servicii. În opinia sa, problemele economice și instituționale ar demonstra că acest mecanism de putere a devenit mai slab și mai vulnerabil. Sărmaș susține că schimbarea nu poate veni de la un singur lider sau „salvator”, ci de la implicarea unui număr mare de oameni obișnuiți.

Discursul lui Sabin Sărmaș construiește o critică amplă la adresa modului în care funcționează statul și a relațiilor de putere formate în interiorul instituțiilor în ultimele decenii.

În centrul mesajului se află ideea că România nu ar fi controlată de un singur „sistem” omogen, ci de mai multe grupuri și centre de influență, care ajung să se intersecteze prin interese personale, politice și economice.

„Dragii mei, sistemul a ajuns atât de lacom încât se autodevorează și, făcând asta, în timp, sistemul a devenit tot mai slab. Văd asta în fiecare zi și cred că vedeți și voi”, afirmă Sărmaș.

Sărmaș leagă slăbiciunea statului de problemele economice și instituționale

În argumentația sa, Sabin Sărmaș pornește de la problemele economice și politice ale momentului, pe care le prezintă drept simptome ale unui sistem incapabil să mai funcționeze eficient.

El invocă inflația, situația din energie și carburanți, dar și instabilitatea politică: „Stăm de patru luni fără Guvern. Avem cea mai mare inflație din Europa, 8,2%. Pe locul doi e Lituania, cu 5,4%. O inflație atât de mare și persistentă înseamnă sărăcirea constantă a românului de rând”, afirmă Sărmaș.

Aceste cifre și afirmații reprezintă datele invocate de Sabin Sărmaș în mesajul său și trebuie privite în contextul perioadei la care acesta face referire.

Dincolo de statistici, argumentul său este că un stat puternic și bine administrat ar trebui să fie capabil să gestioneze mai eficient asemenea crize: „Suntem în plină criză energetică, avem cel mai scump combustibil și aș putea să continui mult și bine. Un sistem puternic nu are atâtea hibe”, spune acesta.

„Sistemul actual se agață de o putere pe care nu o mai are”

Sărmaș susține că diferența dintre puterea reală și cea percepută a structurilor pe care le critică devine tot mai mare.

În opinia sa, „sistemul” încearcă să proiecteze imaginea unei structuri imposibil de învins tocmai pentru a descuraja opoziția și implicarea oamenilor: „La modul real, sistemul actual se agață de o putere pe care nu o mai are, ci doar o proiectează. Vrea să credem că e atotputernic pentru că numai așa își poate continua misiunea, să ne sufoce pas cu pas”, afirmă Sărmaș.

El merge mai departe și susține că actualul context reprezintă un moment aparte în istoria postcomunistă a României: „Sistemul e vulnerabil. Pentru prima dată, după 36 de ani, sistemul este cu adevărat vulnerabil”, spune acesta.

Afirmația reprezintă o evaluare politică a lui Sabin Sărmaș, nu constatarea existenței unei structuri instituționale unice care ar controla statul.

Ce înțelege Sabin Sărmaș prin „sistem”

O parte importantă a mesajului este dedicată definirii termenului.

Sărmaș respinge imaginea unui singur centru de comandă care ar controla întreaga societate. În schimb, vorbește despre o multitudine de grupuri mai mici, fiecare dezvoltat în jurul unor domenii sau instituții: „Foarte mulți greșesc crezând că sistemul e, de fapt, unul singur. Realitatea este că e alcătuit din mai multe subsisteme. O multitudine de oligarhii din domenii diverse”, afirmă acesta.

În această interpretare, diferitele grupuri nu trebuie neapărat să funcționeze permanent coordonat. Ele pot avea propriile interese, propriile mecanisme de influență și chiar conflicte între ele, dar ar fi unite de capacitatea de a utiliza instituțiile în avantaj propriu.

Sărmaș identifică asemenea structuri în justiție, instituțiile statului, educație, sănătate, administrațiile locale și serviciile de informații.

„1%. Ăsta e sistemul”

Sabin Sărmaș folosește cifra de 1% pentru a descrie simbolic grupul restrâns despre care susține că exercită o influență disproporționată asupra majorității angajaților din instituții.

„Există un sistem în justiție, acel 1% care hotărăște destinele tuturor celorlalți care nu vor decât să-și facă cinstit munca. Există un sistem în instituțiile de stat, tot 1% care îi conduce despotic pe ceilalți. Există un sistem în educație, în sănătate, în primării și, da, și în serviciile secrete”, afirmă acesta.

Sărmaș numește această categorie „neonomenclatura vremurilor noastre”, făcând o paralelă cu sistemul nomenclaturii din perioada comunistă.

Procentul de 1% este prezentat în discurs ca o caracterizare politică și retorică, nu ca rezultatul unei măsurători statistice privind numărul persoanelor care ar face parte din asemenea rețele.

Acuzații dure: „Folosesc statul în interes propriu”

Partea cea mai dură a mesajului vizează presupusele relații dintre membrii acestor grupuri.

Sărmaș susține că persoane din diferitele „subsisteme” ajung să construiască relații personale și economice care depășesc granițele instituțiilor în care activează: „Membrii acestor diferite sisteme se întâlnesc la paranghelii, se înrudesc, merg în vacanțe scumpe, folosesc statul în interes propriu, fac combinații pe spatele nostru, aranjează licitații, se îmbogățesc fără muncă și ne râd disprețuitori în nas”, afirmă Sabin Sărmaș.

Este important de precizat că acestea sunt acuzații generale formulate în cadrul discursului său, fără ca în fragmentul citat Sărmaș să indice persoane, contracte sau dosare concrete care să probeze individual faptele descrise.

Acuzațiile privind trucarea unor licitații, corupția sau utilizarea ilegală a resurselor statului necesită probe și constatări ale instituțiilor competente atunci când sunt atribuite unor persoane sau situații determinate.

Nu un singur „balaur”, ci sute de centre de influență

Metafora folosită de Sărmaș pentru descrierea mecanismului este aceea a unei structuri cu foarte multe capete: „Sistemul nu e un balaur căruia îi tai capul și el pică, ci o legiune enormă cu sute de mii de capete”, afirmă acesta.

Ideea schimbă și logica soluției propuse.

Dacă problema ar fi reprezentată de un singur lider sau de un singur grup, schimbarea acestuia ar putea, cel puțin teoretic, modifica întregul mecanism. Dacă însă problema este răspândită în sute sau mii de instituții și structuri, înlocuirea unei persoane nu ar fi suficientă.

De aici vine și respingerea modelului „salvatorului” politic.

„Nu e nevoie de un Prâslea, un supererou”

Sabin Sărmaș susține că transformarea instituțiilor nu trebuie legată de apariția unui politician providențial: „Nu e nevoie de un Prâslea, un supererou, ci de o armată de oameni normali care au o singură superputere: să nu se lase bătuți”, spune acesta.

Mesajul încearcă astfel să mute responsabilitatea schimbării de la un lider către o mobilizare mai largă a societății și a persoanelor care lucrează chiar în interiorul instituțiilor.

Este și motivul pentru care Sărmaș vorbește despre două direcții simultane de acțiune: „Sistemul trebuie slăbit din interior și dărâmat din exterior”, afirmă el.

Critica „sistemului” ridică însă și problema instituțiilor

Discursul lui Sabin Sărmaș atinge o temă prezentă frecvent în politica românească: raportul dintre instituții și rețelele informale de putere care se pot forma în jurul acestora.

Există însă o diferență esențială între critica unor practici din interiorul instituțiilor și contestarea instituțiilor în sine.

Justiția, administrația, sistemul educațional, sănătatea, autoritățile locale sau serviciile de informații sunt componente necesare funcționării statului. Eventualele probleme de politizare, clientelism, nepotism sau corupție presupun identificarea și corectarea mecanismelor vulnerabile, fără transformarea tuturor angajaților acestor instituții într-o categorie suspectă.

Sărmaș însuși își construiește mesajul în jurul ideii unei minorități – acel „1%” invocat de el – pe care o separă de majoritatea oamenilor care, spune acesta, vor doar să își facă meseria.

De la nemulțumire la o temă politică mai largă

Mesajul lui Sabin Sărmaș nu este, în esență, doar o critică punctuală la adresa unui Guvern, partid sau politician. El încearcă să descrie ceea ce consideră a fi o problemă structurală a statului român după 1989.

În această construcție, crizele economice și administrative reprezintă simptome, iar problema de fond ar fi existența unor grupuri restrânse care acumulează influență și folosesc instituțiile pentru conservarea propriei puteri.

Rămâne însă esențial ca acuzațiile generale să fie separate de faptele demonstrabile. Corupția, trucarea licitațiilor, conflictele de interese sau folosirea unei funcții publice în beneficiu privat sunt fapte care pot fi investigate și sancționate, dar existența lor trebuie stabilită în cazuri concrete, pe baza probelor și a procedurilor legale.

Dincolo de retorica dură, mesajul lui Sabin Sărmaș formulează o teză politică limpede: schimbarea statului nu ar trebui așteptată de la apariția unui singur lider, ci de la suficient de mulți oameni care refuză să accepte practicile pe care le consideră abuzive.

În formularea sa, vulnerabilitatea actuală a „sistemului” ar reprezenta tocmai oportunitatea unei asemenea schimbări: „Eu vă spun că se poate și că merită. Sistemul trebuie slăbit din interior și dărâmat din exterior.”