(OPINIE) Voicu Ienci: Nu faci scoala cu profesori flamanzi si umiliti

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Un nou motiv de cearta si ura in societate -profesorii, parintii, elevii si restul lumii care isi da cu parerea.

Inevitabil facem tabere, asa cum am facut si cand a fost vorba de biserica, familie, ateii progresisti si liberali in apucaturi, asa cum facem cand vine vorba de doctori si pacienti, asa cum facem de fiecare data cand statul este prea slab, incompetent, lipsit de curaj politic, viziune asumata si idei functionale.

E rusinos sa cobori statutul financiar al profesorului la acela al salariatului cu maxim zece clase, la fel cum tot rusinos este sa tii cadre didactice care au o problema cu exprimarea in limba romana.

E cinic sa permiti legal si regulamentar umilirea profesorului, sa il lipsesti de orice aparare in fata elevilor trecuti pe langa educatie, la fel cum e cinica superficialitatea unor indivizi care stau la catedra neputadu-se numi dascali, neavand nivelul uman si intelectual de a se prezenta in fata unei clase.

Este inuman sa lasi cadrele didactice sub limita de jos a unui trai decent si la fel de inuman sa schilodesti traseul educational al unor intregi generatii la sfarsit de an sau in prag de examene.

Cine e vinovat pentru toate astea? Hai sa vedem: pe de o parte avem o tagma infometata, cu burta lipita de spate, care trebuie sa faca orice altceva pentru a-si sustine existenta, decat sa isi conserve statutul intelectual si sa-si agoniseasca o bruma de autoperfectionare, pe partea cealalta, niste copii abia iesiti in viata, unii mai daruiti, altii mai saraci in minte si educatie, dupa cum le-au fost parintii, soiul si destinul. Ca tot a venit vorba de ei, avem si parinti datori sa se descurce cum pot, de la ghiozdan si abecedar la pilele pentru viitorul job al progeniturii, mereu responsabili de destinul unei odrasle, asta in timp ce calea vietii elimina tot mai mult din ecuatia succesului munca si buna cuviinta, pentru ca obiectiv si aparent nu mai slujesc cu nimic atingerii reusitei devenita standard in aceste zile.

Bun, deasupra tuturor cine sade si da din umeri, imobilizat si inert pe marginea propriei gropi ce si-o sapa singur de 30 de ani? Statul, adica acela care trebuia sa onoreze statutul in societate al unei profesii esentiale, acela care trebuia sa dea legi si sa conserve valorile fundamentale fara de care nu putem functiona ca intreg, legi care sa responsabilizeze elevul si sa reintroduca disciplina in scoala.

Cand trei decenii faci dintr-o profesie model de cariera pentru subnutriti si ocazie zilnica de umilinta, sa nu te mai astepti sa mai ramana angajate varfurile, iar ceea ce iese din mainile lor sa poata fi numita educatie.

Cand trei decenii iti bati joc de orice inseamna responsabilitate predata elevilor ca lectie si valoare asimilata in comportament, cand experimentezi tamp si iresponsabil modele esuate, cand fentezi si manipulezi politic interesele si sentimentele de moment ale scolarilor si parintilor, sa nu te astepti decat sa transformi invatamantul in balamuc fara cap si coada, in anahie acoperita birocratic.

Cred ca aici ne aflam, intr-o debandada universala si desavarsita in scoala, bine ingropata in munti de hartie, din care nu reiese ordinea necesara concluziilor, ci lipsa de directie alimentata cu panica si frustrari -un imens cazan sub presiune, in care continutul a incetat de mult sa fiarba, transformandu-se in ceva folositor si dorit, in care au ramas doar resturi lesioase si afumate, pe cale sa ia foc  si sa se transforme in scrum.

Pisica asta niciodata rupta si mereu operata cu carpeli necesita curaj politic vecin cu sinuciderea electorala, dupa ce ai reusit sa ii invrajbesti in societate pe toti, sa ii pui unii impotriva altora. Daca nu il ai, prelungesti o agonie si duci de rapa un viitor cat de cat acceptabil. Daca indraznesti, se va numi ca ai avut, in sfarsit, un program politic de tara autentic, ai sansa sa ramai un reper in pasta asta fara gust, in ratacirea asta fara sens, numita istorie romaneasca postdecembrista.

Ai curaj, statule, si mareste salariile profesorilor la nivelul celor ale doctorilor, elimina accelerat toate loazele de la catedra si lasa-i pe cei buni sa isi faca meseria.

Pune la punct loazele din banci si sprijina-i pe ce care inteleg sa invete si sa performeze. Orienteaza-te spre rezultat, spre generatii de viitori presedinti, ministri si primari cu respect pentru munca si recunostinta pentru invatatori si mentori, cu dragoste de familie si cult pentru asumare si comportament responsabil.

Poti? Macar ai ramane in cartea de istorie cu ceva. Nu poti? Te jeneaza faptul ca ai trecut si tu prin scoala asta, asa cum arata acum? Tu decizi si tu ne arati cum esti, de fapt.

Un singur lucru, insa, trebuie sa retii -nu faci scoala cu profesori flamanzi si umiliti, pentru ca flamand si umilit iti va arata si viitorul.

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google