Bungherii, junii din Bucovina, îmbrăcați în uniforme militare austriece, joacă în cerc și strigă în joc la trecerea dintre ani
Bunghereasca este unul dintre cele mai spectaculoase și complexe obiceiuri tradiționale de Anul Nou din zona Bucovinei, un ritual care îmbină dansul, muzica, costumul și teatrul popular într-o manifestare cu puternică valoare identitară. Originile sale sunt învăluite în legende, una dintre cele mai cunoscute afirmând că obiceiul ar fi apărut în perioada stăpânirii austro-ungare, când tinerii din comunitate ar fi ironizat autoritatea militară prin imitarea uniformelor generalilor austrieci, transformându-le într-un joc ritualic. O altă ipoteză plasează apariția Bunghereștii după anul 1850, fiind atribuită inițiativei unui localnic din Câmpulung Moldovenesc.
De-a lungul timpului, Bunghereasca a cunoscut numeroase transformări. La începutul secolului XX, obiceiul era strâns legat de cetele de „irozi”, grupuri de colindători care astăzi nu mai există. Jocurile și textele de atunci erau mai simple, axate pe strigături de joc și pe mișcări repetitive. În perioada comunistă, ritualul a căpătat o formă mai elaborată, fiind îmbogățit cu accente satirice, ironice și cu o dimensiune inițiatică mult mai evidentă, menită să sublinieze trecerea tinerilor spre maturitate.
Bunghereasca se desfășoară tradițional între 31 decembrie și 1 ianuarie, la cumpăna dintre ani. Dacă în trecut dansurile aveau loc în curțile gospodarilor înstăriți, astăzi, din cauza dimensiunii mari a cetelor și a caracterului spectaculos al obiceiului, manifestarea se mută frecvent în spații publice, precum piețe, scene special amenajate, pensiuni turistice sau instituții.
Protagoniștii ritualului sunt membrii cetei de feciori, alcătuită dintr-un număr par de băieți, cu vârste cuprinse între aproximativ 8 ani și pragul căsătoriei. În mod tradițional, copiii foarte mici și bărbații căsătoriți nu erau acceptați, deoarece participarea la Bungherească avea și rolul de inițiere socială, marcând statutul tinerilor în cadrul comunității. Costumul este unul dintre cele mai distinctive elemente ale obiceiului: el imită uniformele militare austriece, fiind bogat ornamentat cu beteală, șnururi, mărgele, clopoței și nasturi de alamă, de unde se presupune că provine și denumirea de „bungheri”.
Ritualul dansului este complex și include mai multe tipuri de jocuri. Dansul în cerc presupune alternarea mișcărilor de strângere și lărgire a cercului, sugerând coeziunea grupului. „Turbina” se desfășoară în șir indian, cu mișcări rapide și energice, în timp ce „pintenii” implică bătăi ritmate ale cizmelor, adesea în sărituri spectaculoase. „Papanașii” reprezintă o variantă simplificată, fără sărituri, adaptată mai ales pentru participanții mai tineri. Acompaniamentul muzical este asigurat fie de lăutari, atunci când ceata își permite, fie de strigături de joc, fluierături și sunete produse chiar de dansatori.
Un rol esențial îl au strigăturile, adesea ironice sau licențioase, care conferă ritualului o componentă teatrală și satirică. Acestea sunt menite să pună în valoare ceata, mai ales în fața fetelor nemăritate, și să consolideze statutul social al tinerilor. Alături de bungheri apare adesea și grupul de „țigani”, tineri costumați în haine peticite, cu fețele unse cu funingine, care însoțesc dansul prin gesturi exagerate, glume și interacțiuni jucăușe cu publicul, sporind caracterul ludic al spectacolului.
Astăzi, Bunghereasca rămâne un obicei viu, adaptat vremurilor, dar fidel spiritului său originar. Prin dans, costum și satiră, acest ritual de Anul Nou continuă să transmită valori comunitare, să marcheze trecerea timpului și să reafirme identitatea culturală a locurilor în care este practicat.
