Consăteancă a lui Bolojan: „Când eram tineri, a avut primul magazin din sat. Și pe ușa magazinului a scris – angajez vânzătoare doar cu bacalaureat!”
Actorul Marius Manole a publicat o reflecție sinceră și plină de substanță despre merit, educație și felul în care schimbarea începe, uneori, prin gesturi aparent simple. Pornind de la o dimineață liniștită petrecută la Oradea, pe terasa hotelului Astoria, artistul a relatat o întâmplare povestită de o angajată a hotelului, care l-a avut în centru pe Ilie Bolojan.
„Astăzi dimineață mi-am băut cafeaua la Oradea, pe terasa hotelului Astoria. Un hotel tare drăguț. Îmi place să stau chiar lângă teatru”, a scris actorul, descriind atmosfera relaxată a începutului de zi.
Discuția cu doamna care i-a adus cafeaua a pornit de la literatură, mai exact de la ultima carte a Ana Blandiana, și a ajuns rapid la un subiect mult mai amplu: viziunea și puterea de a schimba mentalități.
Femeia i-a spus actorului că „domnul Bolojan e un vizionar”, iar la întrebarea „În ce sens?”, a urmat o poveste simplă, dar relevantă.
Potrivit acesteia, în tinerețe, Ilie Bolojan ar fi avut primul magazin din satul său și ar fi afișat pe ușă un anunț neobișnuit pentru acea perioadă: „Angajez vânzătoare doar cu bacalaureat.”
Într-o vreme în care, spune femeia, puțini tineri din sat urmau liceul până la examenul de bacalaureat, iar majoritatea mergeau către școli profesionale, acel criteriu a schimbat perspectiva comunității. Tinerele din sat au început să învețe și să susțină examenul maturității pentru a putea obține un loc de muncă.
Pentru Marius Manole, întâmplarea depășește zona politică și devine o lecție despre societate: „Asta spune multe despre el. Spune multe și despre noi. Și spune multe despre cum se pot schimba lucrurile, dacă cineva are curajul să ridice ștacheta”, a transmis actorul.

Mesajul său este unul clar: progresul nu vine din promisiuni facile, ci din standarde reale, muncă și construcție solidă: „Nu e despre politică. E despre viață. Despre cum ar trebui să fie lucrurile. Despre un fel de a gândi și despre un fel de a construi — cu baze solide, trainice, care să reziste în timp.”
În final, reflecția actorului devine o invitație la maturitate socială: schimbarea durabilă apare atunci când cineva are curajul să ceară mai mult, iar ceilalți aleg să se ridice la nivelul acelei așteptări.