Cozonacii și țuica fiartă, tradițiile românilor de Anul Nou în epoca de aur. Moș Gerilă venea în ajunul Anului Nou, nu de Crăciun
În perioada comunistă, cunoscută adesea sub denumirea de „epoca de aur”, sărbătorile de iarnă aveau în Ardeal un farmec aparte, construit din simplitate, solidaritate și respect pentru tradiție. Deși marcate de lipsuri, restricții și raționalizări, aceste sărbători erau trăite cu intensitate, iar bucuria se năștea din lucruri mărunte, dar autentice, păstrate cu grijă din generație în generație.
Cozonacul ocupa un loc central pe masa de Anul Nou și reprezenta una dintre cele mai așteptate delicii. Chiar dacă ingredientele precum zahărul, ouăle sau untul erau greu de procurat, gospodinele ardelene își dovedeau priceperea și inventivitatea. Aluatul era frământat îndelung, cu răbdare și speranță, iar umpluturile clasice de nucă, mac sau rahat transformau cozonacul într-un adevărat simbol al sărbătorii. Mirosul dulce care ieșea din cuptoarele sobelor încălzea casele și crea o atmosferă de sărbătoare greu de uitat.
La fel de îndrăgite erau haioșele, prăjituri fragede cu foi subțiri, umplute cu gem de prune sau caise. Prepararea lor cerea migală și timp, însă rezultatul era pe măsura efortului. În anii în care zahărul era raționalizat, gemurile pregătite din fructele verii deveneau un ingredient de neprețuit. Haioșele nu erau doar un desert, ci și un gest de ospitalitate, oferit cu generozitate musafirilor veniți să ureze „La mulți ani”.
Nicio sărbătoare de iarnă nu era completă fără țuica fiartă, adevărata regină a nopților geroase. Aromată cu cuișoare, scorțișoară sau coajă de lămâie, țuica încălzea nu doar trupul, ci și sufletul. De cele mai multe ori produsă în gospodărie, fierberea ei devenea un mic ritual, prilej de povești, râsete și apropiere între cei adunați în jurul mesei.
Astfel, deși epoca era una a lipsurilor, sărbătorile de Anul Nou în Ardeal rămân în memoria multora ca momente pline de căldură, tradiție și umanitate. Gusturile simple, mesele modeste și bucuria împărtășită transformau fiecare început de an într-o adevărată sărbătoare a comunității și a sufletului.
