De Sfântul Trifon, în Ardeal, bărbații ieșeau în livezi, aprindeau focuri sub crengile pomilor, curățau lăstarii și stropeau cu agheasmă luată în zori din fântâni și din izvoare
foto: arhiva CJCPCT Cluj
De Sfântul Trifon, în Ardeal, bărbații ieșeau în livezi, aprindeau focuri sub crengile pomilor, curățau lăstarii și stropeau cu agheasmă luată în zori din fântâni și din izvoare.
„Am intrat în luna februarie, sau în luna lui făurar, cum este denumită această perioadă în calendarul popular românesc, timp în care oamenii satului se pregăteau pentru muncile de primăvară, își făureau uneltele agricole, plugul, grapa și carele pentru transport.
În prima zi a lunii, în satul tradițional se ținea ziua Sfântului Trifon, prima mare sărbătoare a calendarului agricol, pomicol și viticol. Se spune că este patronul insectelor de tot felul, care pot ataca vegetația. Astfel, acestei zile i se dădea o atenție deosebită, mai ales prin intermediul un practici prin care se putea influența starea vegetației pentru tot anul.
În vechime, în zona Transilvaniei, dar și în alte regiuni ale țării, bărbații ieșeau în livezi, aprindeau focuri sub crengile pomilor, curățau lăstarii și stropeau cu agheasmă sau <<apă neîncepută>>, luată în zori din fântâni și din izvoare. Prin foc se înlăturau dăunătorii, insectele și omizile, dar era invocat și soarele, dătător de lumină și căldură, spune etnologul Maria Bocșe, în volumul <<Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania>>, editat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj” arată cei de la Centrul Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Cluj.
