Derapaj jenant al președintelui CJ Hunedoara, Laurențiu Nistor, față de fostul primar al Devei, Mircia Muntean: „Trăsnească-l Dumnezeu de bețiv!”
Există o diferență uriașă între disputa politică și atacul suburban. Într-o democrație, adversarii se combat cu argumente, cifre și proiecte, nu cu invective, jigniri și etichete degradante. Cu atât mai puțin atunci când cel care vorbește este președintele unui Consiliu Județean, una dintre cele mai importante funcții publice din administrația locală.
Declarațiile făcute la ultima ședință a Consiliului Județean Hunedoara de către președintele Laurențiu Nistor, la adresa fostului primar al municipiului Deva, Mircia Muntean, reprezintă un exemplu de discurs incompatibil cu demnitatea unei funcții publice.
Apuseni Info vă redă cuvânt cu cuvânt declarațiile dlui. Nistor consemnate în:
„Nistor Laurențiu: (…) Am mai văzut, ca să vă informez și pe dumneavoastră, am mai văzut un bețiv, auziți, am mai văzut un bețiv din Deva care dădea un interviu pe undeva pe la Cluj și nu știa ce să zică. Și vai și ce făcea! Cum e, vai de capul meu că nu știu să recit o poezie. Sigur că el, timp de doi ani și ceva, trei ani numai poezii cred că a recitat că a avut timp. Eu nu-mi doresc să recit poezii acolo, în locurile de alea dar pot să le recit oriunde și la teatru, dacă vreți. Așa că îi transmit Domnului să lase poeziile și să spună la cetățeni cum se poate îndrepta și când mai merge la interviuri, să lase băutura că nu știa cum să vorbească, se bâlbâia dracului din cauza băuturii, probabil era 4×4 și acolo la studio. Auziți domnilor consilieri cât e de tâmpit! Spune la emisiune la Cluj, a fost și spune că am în fața casei la mine, cât e de prost! Și știți cine e ăla? Îl ghicește cineva?
Pop Mihaela Ioana: Mircia Munteanu.
Nistor Laurențiu: Mircia Munteanu, așa-i? Și spune acolo la emisiune că în fața casei mele, proprietatea mea personală am un sens giratoriu pe care nici ăla n-am fost în stare să-l fac, să-l termin. Trăsnească-l Dumnezeu de bețiv! Că pe urmă, pe la terminarea emisiunii, probabil după ce o mai tras aer un pic în piept după alcoolul ăla și aburii care ieșeau din el, că se vedeau în fața microfonului cum ieșeau aburii de alcool din el, spune de alt sens giratoriu de la Șoimuș, de unde noi toți spunem acum că ne ocupăm de el, să îl facem împreună cu CNAIR, știți și dumneavoastră deci, confundă sensul giratoriu de la pod, de la Șoimuș cu sensul giratoriu din fața casei mele. Probabil mulți dintre dumneavoastră știți unde stau dar n-am apucat să fac sens giratoriu. N-am apucat până acum doi ani nici măcar să îmi facă șoseaua ca lumea, mergeai pe ea mai rău ca pe la Cinciș. Dar asta e viața!”.
Declarațiile lui Nistor se referă la emisiunea la care a participat fostul primar al Devei – Mircia Muntean – Județul Hunedoara, binecuvântat de Dumnezeu dar sărăcit de jupâni plini de păcate – Mircia Muntean, emisiunea difuzată în cel mai vizionat podcast din afara Bucureștiului – Horia Nasra Show, co-fondator al celui mai important trust de presă din Ardeal din care fac parte și site-urile Apuseni Info și Cluj 1
Politica românească suferă de ani de zile din cauza lipsei dialogului civilizat. Cetățenii așteaptă soluții pentru infrastructură, sănătate, investiții sau dezvoltare economică, nu concursuri de invective între lideri politici.
Critica este legitimă. Ironia poate avea locul ei în dezbaterea publică. Însă există o limită pe care funcția publică o impune. Această limită pare să fi fost depășită în momentul în care un președinte de Consiliu Județean a preferat etichetele și atacurile personale în locul argumentelor.
Respectul pentru instituție începe cu respectul pentru limbaj. Iar când limbajul devine vulgar și denigrator, nu este afectată doar imaginea celui vizat, ci și prestigiul funcției pe care o reprezintă autorul declarațiilor.
Demnitatea unei funcții publice nu se măsoară doar prin proiectele realizate, ci și prin felul în care titularul acesteia știe să își respecte adversarii și cetățenii care îl privesc. În acest caz, discursul lui Laurențiu Nistor lasă impresia că standardele dialogului public au fost coborâte la un nivel pe care administrația românească ar trebui să îl depășească, nu să îl legitimeze.
