Filipii de Toamnă – sărbătoare a lupilor și a ocrotirii gospodăriei în satul tradițional românesc
foto: Arhiva CJCPCT Cluj
Între numeroasele sărbători ale lumii rurale de altădată, un loc aparte îl ocupau zilele închinate sfinților apărători ai turmelor și ai gospodăriilor – Filipii. Ținute la jumătatea lunii noiembrie și a lunii februarie, acestea marcau momente importante din ciclul pastoral și agrar al anului, când oamenii se rugau pentru protecția animalelor și pentru liniștea vetrei.
În perioada 12–14 noiembrie, satele românești sărbătoreau Filipii de Toamnă, zile considerate a aduce ocrotirea turmelor și a gospodăriei. Potrivit tradiției, „paza contra lupilor stă în puterea Filipilor, apoi, spre Capul Iernii, doar Sântandrei îi stăpânește”.
Sărbătoarea era ținută cu precădere de femei, care respectau anumite interdicții și obiceiuri pentru a feri casa și animalele de primejdii. Fiecare familie prăznuia o zi anume de Filipi, moștenită din generație în generație, „de la mamă la fiică”, menită să aducă ocrotire asupra casei, a oilor și a turmelor.
Obiceiuri și credințe
În ajunul zilei de Filipi, femeile „legau foarfecele și pieptenii cu dinții de fier”, ca simbol al închiderii gurii fiarelor sălbatice. Se interzicea folosirea foarfecelor, pieptenilor, acelor sau fuselor de tors, care erau legate cu ață „pentru a lega gura lupului”. Astfel, se credea că fiara nu va putea face stricăciuni în staulul animalelor.
În zona Someșului, tradiția consemnează și un obicei aparte: „se lega gura hornului”, pentru ca răul să nu pătrundă în casă. În aceleași zile, oamenii se fereau să rostească numele lupului, crezând că simpla pomenire îi poate aduce prezența.
Riturile de protecție
În satele transilvănene, vetrele și cuptoarele se ungeau cu usturoi, „ca să se astupe și gura lupului și să i se ungă ochii, ca să nu vadă prada”. Tot în această perioadă, turmele de oi erau stropite cu apă sfințită, semn de purificare și protecție. Toate aceste gesturi simbolice întăreau legătura dintre om, natură și forțele nevăzute care, potrivit credinței populare, guvernau echilibrul lumii.
O tradiție a respectului și a echilibrului
Filipii de Toamnă sunt o dovadă a spiritualității profunde a satului românesc, unde fiecare gest ritualic avea un rost și o semnificație. Prin aceste obiceiuri, oamenii își exprimau credința în protecția divină și în puterea solidarității cu natura.
Informațiile despre aceste tradiții provin din volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania – Sărbători, credințe, rituri, mituri”, semnat de etnologul Maria Bocșe (Editura Tradiții Clujene, 2007), o lucrare de referință pentru înțelegerea patrimoniului spiritual al satului transilvănean.
